Ritual adoptiv

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 29 martie 2021; verificările necesită 16 modificări .

Ritualul adoptiv a fost unul dintre ritualurile masonice care au apărut în Franța în secolul al XVIII-lea. Se practica în lojele cunoscute sub denumirea de loji adoptive și era așa-numita masonerie pentru femei, ale cărei ritualuri diferă de cele acceptate în lojele masculine [1] . Legendele gradelor și simbolismul ritualului nu s-au bazat pe construcția templului , ci pe temele personajelor feminine din istoria religiei. S-a păstrat folosirea mănușilor și a cravatei în ritual [2] .

Grade de ritual

  1.  — Turnul Babel
  2.  — Grădina Edenului
  3.  — Potop [3]

Ritual adoptiv în WZLF

Acest ritual a fost ritualul original al Marii Loji a Femeilor din Franța (GWLF), fondată în 1945 ca o uniune a femeilor francmasoni din Franța . WZLF a abandonat „Ritualul Adoptiv” în 1959 în favoarea Ritului Scoțian Antic și Acceptat . Unii membri ai WZLF s-au opus acestei schimbări, iar când Cosmos s-a alăturat WZLF în 1977, a reluat activitatea la Ritualul Adoptiv. De atunci, Cosmos Lodge a fost singura loja din lume care continuă să lucreze conform acestui ritual [2] [1] .

Grade suplimentare

După cele trei grade simbolice au fost adăugate diverse și specifice sisteme de grade suplimentare . Până acum, nu există nicio dovadă că elementele rituale din oricare dintre gradele suplimentare au fost folosite deloc în sistemul general al Ritualului Adoptiv [4] . Unul dintre ritualuri, bazat pe legenda reginei din Saba , numită „Prițesa Coroanei”, era cel mai înalt grad din sistemul de 10 grade folosit la sfârșitul secolului al XVIII-lea [5] [1] .

Vezi și

Bibliografie

Note

  1. 1 2 3 Dar femeile în masonerie? . Consultat la 21 iunie 2011. Arhivat din original pe 29 iunie 2021.
  2. 1 2 La Grande Loge Féminine de France Autoportrait, Collectif, Guy Trédaniel éditeur, 1995
  3. D. Ligou, op. cit. p. 149
  4. D. Ligou, Op. op. pagina 150
  5. La Grande Loge Feminine de France Autoportrait, Collectif, Guy Trédaniel éditeur, 1995.