| Svetlana Aleksandrovna Aksenova-Shteingrud | |
|---|---|
| Data nașterii | 8 noiembrie 1945 (76 de ani) |
| Locul nașterii | Alma-Ata , RSS Kazah , URSS |
| Cetățenie | URSS → Israel |
| Ocupaţie | romancier , dramaturg , traducător , jurnalist , critic literar , poet |
| Ani de creativitate | 1969— |
| Limba lucrărilor | Rusă |
| Debut | 1969 |
Svetlana Aleksandrovna Aksenova-Shteingrud (născută la 8 noiembrie 1945 , Alma-Ata ) este o jurnalistă , poetesă , traducătoare și dramaturgă, critică israeliană. Membru al Uniunii Scriitorilor Ruși, membru al consiliului de administrație al Uniunii Scriitorilor de limbă rusă din Israel, membru al clubului internațional PEN [1] .
A absolvit KazGU ( Facultatea de Filologie ), a lucrat în ziarul republican de tineret „ Leninskaya Smena ” (corespondent, șef al departamentului de literatură și artă). În anii următori, ea a lucrat ca asistentă a directorului șef pentru partea literară a Teatrului pentru Tineret Alma-Ata .
Câștigător al premiului „Tineri scriitori din Kazahstan” (1970).
În ianuarie 1980 s-a mutat la Moscova și a lucrat pentru revista Literary Review . A fost membră a Uniunii Jurnaliștilor din URSS (din 1971), membră a Uniunii Scriitorilor din URSS (din 1980), membră a Consiliului de administrație al Organizației Publice a Scriitorilor „April” [ April] 2] , membru al Uniunii Jurnaliştilor din URSS . După pogromul naționalist din Casa Centrală a Scriitorilor din Moscova, membrii Consiliului din aprilie, pentru prima dată în Uniunea Sovietică, au forțat să se câștige articolul 74 din Codul penal „Pentru incitarea la ură etnică”. Acest caz este cunoscut sub numele de Procesul Ostashvili. Despre contribuția Svetlanei la acest proces puteți citi în cartea „Aprilie” împotriva „Memoriei”. (Moscova, Editura Pik, 1993.)
29 mai 1991 a emigrat în Israel. Ea a lucrat ca jurnalist în ziarul israelian în limba rusă Novosti Nedeli, șeful Universității Populare pentru repatriați la Biroul de absorbție din Haifa. Din 1998 până în 2008 a lucrat de la organizația „ Joint ” pe teritoriul țărilor CSI (Minsk, Sankt Petersburg, Moscova) ca coordonator de programe culturale [3] . Din 2012 până în 2013 a lucrat ca coordonator de comunicare.
Din 1979 a locuit la Moscova . În 1991 a emigrat în Israel [1] .
Membru al consiliului de conducere al SRPI al Uniunii Scriitorilor de limbă rusă din Israel [4] .
Poeziile au fost traduse în kazahă, belarusă, germană, ebraică. Poezii, eseuri, articole, recenzii, eseuri au fost publicate în mod repetat în ziare, reviste și almanahuri internaționale și rusești: Tineret, Revista literară, Ziar literar, Octombrie, Pagini Tarusa, Neva, Dialog ”, „Anotimpurile Baltice”, „Aleph”, „Lumină dublă” (Rusia); Prostor (Kazahstan); „Mishpokha” (Belarus); „Frontiere” (Franța); „Albion” (Marea Britanie); Vorverts (SUA); „Evreii în cultura diasporei ruse”, „Vesti”, „Știrile săptămânii”, „Cuvântul scriitorului”, „120 de poeți ai Israelului rusofon” (Israel). precum și în „Zilele poeziei”, antologii ale scriitorilor ruși și israelieni, numeroase colecții colective, revista rusă de internet „Prolog”.
Traducere din poloneză (publicată în colecția lui Y. Tuvim „Hocus-pocus sau o cerere pentru un deșert”), Editura Ripol Classic, Moscova, 2008, precum și în almanahul „Dramaturgie modernă” (nr. 3, Moscova). , 2008). ); Ben-Zion Tomer, piesa de teatru „Copiii umbrei” (traduceri de poezie din ebraică. Editura Rinat, Tel Aviv, 1994).
Pentru cartea de poezii „Moth Housewarming” (Editura „Zebra E”, Moscova, 2009) a fost distinsă cu Premiul David Samoilov al Uniunii Scriitorilor de Limbă Rusă din Israel (2009); „Persoana anului” la nominalizarea „Ficțiune” din Ashdod. (2011).
Fiica cea mică: Keren Klimovsky (poetă, traducătoare).
Au fost publicate poezii, eseuri, articole, recenzii în diferite ziare, reviste și almanahuri, precum „Tineretul”, „Prostor”, „Revista literară”, „Gazeta literară”, „Octombrie”, „Neva”, „Mishpokha”, „ Dialog ”, „Aleph”, „Cuvântul scriitorului”, „Forverts” și altele.
Autorul a două piese pentru copii (una dintre ele - „Iarba magică” pusă în scenă de Ruben Surenovich Andreasyan - a fost pusă în scenă la Teatrul pentru Copii și Tineret din Kazahstan timp de peste 10 ani), precum și traduceri de poezii și piese din Kazahstan , poloneză , ebraică .
Sursa - Cataloage electronice ale Bibliotecii Naționale a Rusiei . Vezi și publicațiile din Sala Jurnalului .