Ala (gen)

Ala (ala, hala, stacojiu) este o diviziune tribală (ara) ca parte a Bashkirs [1] .

Indică culoarea- piebald , asociată cu venerarea totemului cal de război .

Despre venerarea cailor slăbiți de către vechii turci

Geograful Tang Li Jifu raportează: „[Türkii] numesc un [cal] strecurat he-lan”. Forma proto -turcă HALAN a fost analizată într-un număr de lucrări; aceasta corespunde cuvântului turcesc târziu - ala „pestriță”, „skewbald”. În altă parte în lucrarea sa, Du Yu notează: „Turcii numesc caii skewbald he-la” (< HAT-LAT < *HALAT~ALAT~*ALA-AT „skewbald horse”).

O analiză a știrilor despre variantele de transcriere ale termenului ala a fost făcută în lucrarea lui A. G. Malyavkin . Printre acestea, el include, de exemplu, he-la (< HÂ-LÂP), care reflectă de fapt termenul de rang social am „erou”, „eroic” din titlul liderului basmil Hela-pijia-kehan ( Alp- bilge-kagan ).

Cuvântul proto-turc „HALAN”, cunoscut încă din secolul al IV-lea, a fost păstrat în această formă arhaică în perioada Khaganates ca substantiv comun pentru un cal de război în general [2] .

Despre venerarea calului de către vechii bașkiri

În operele epice Bashkir, există multe poezii dedicate calului. De exemplu despre Akbuzat :

Pe spatele lui este o șa...

Și de pomul acelei șei
este atârnată o sabie ascuțită ca un diamant;
Bucăți de aur într-un căpăstru;
Și-a ciulit urechile ca o puntea,
coama este pieptănată, ca a unei fete,
păr la păr,
Narile sunt ca o pălărie ,
Dinții sunt ca un cățel de usturoi,
Pieptul este ca un șoim, îngust în lateral,
Picioarele subțiri sunt ușoare . ,
Arama este turnată ca un iepure de câmp, ochi,
coroană dublă, falcă îngustă.
Gâtul e un păr lung, O
privire sălbatică, de vultur...
Urechile ies ca foarfecele...
Cosește neliniștit pe laterale;
Ca un lup care se apucă,
ochiul Lui umed scânteie;
Înfuriat, mestecă bucata,
Spumă îi cade de pe buze;
Va sări - va decola ca o pasăre.
Lăsând în urmă un nor de praf.

[3]

Note

1. ↑ Kuzeev R. G. Originea poporului Bashkir. M. , Nauka, 1974.
2. ↑ Zuev Yu. A. Terminologia socială turcească veche în textul chinezesc al secolului al VIII-lea // Questions of Archaeology of Kazakhstan. Problema. 2. Almaty-M.: 1998. S. 153-161.
3. ↑ Epopee populară Bashkir. Moscova, Ediția principală a literaturii orientale, editura Nauka, 1977, p. 317-473.