Astriuk, Alexandru

Alexandru Astruk
Alexandre Astruc
Data nașterii 13 iulie 1923( 13.07.1923 )
Locul nașterii Paris , Franța
Data mortii 19 mai 2016 (92 de ani)( 2016-05-19 )
Un loc al morții
Cetățenie  Franţa
Profesie regizor de film , actor, scenarist, teoretician al filmului
Carieră 1948 - 2016
Premii Premiul Roger Nimier [d] ( 1976 ) Premiul René Clair ( 1994 ) Premiul Louis Delluc ( 1952 ) Premiul Paul Flat [d] ( 1980 ) Premiul Louis Barthou [d] ( 1990 )
IMDb ID 0040150
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Alexander Astruc ( fr.  Alexandre Astruc , 1923–2016) a fost un actor, regizor de film, scenarist și teoretician francez.

Biografie

Născut la Paris, se pregătea să intre la Institutul Politehnic , dar s-a interesat de artă și literatură și în cele din urmă a primit educația unui avocat și filolog. A lucrat ca jurnalist, critic de film, asistent regizor, a scris mai multe eseuri, romane, scenarii și articole despre teoria filmului. A fost un prieten cu scriitorul Boris Vian și un vizitator frecvent la întâlnirile existențialiștilor francezi din cartierul parizian din Quartier Saint-Germain-des-Prés.

A. Astruc a devenit cunoscut după publicarea sa în 1948 în revista L'Écran françaisa textului său principal „Nașterea unei noi avangardă: Camera-Pen”, în care a cerut eliberarea regiei din canoanele descrierii narative a vieții în numele libertății și flexibilității autoexprimării (prin analogie cu stilul individual al scriitorului): „Expresia gândirii este principala problemă a cinematografiei” [2] . Astruc concluzionează că camera este analogă cu stiloul, iar regizorul este scriitorul: „Montarea în scenă nu mai este un mijloc de ilustrare sau prezentare a acțiunii, este o adevărată scrisoare. Autorul scrie cu un aparat de fotografiat așa cum scrie un scriitor cu un stilou . Printre scriitorii pe care tinerii cineaști ar trebui să-i caute, Astruc îi citează pe cei care au lucrat prolific cu tehnicile fluxului de conștiință ( William Faulkner , André Malraux , Jean-Paul Sartre și Albert Camus ) [3] . Astfel, înțelegerea de către Astruc a cinematografiei ca analog al literaturii relevă o strânsă legătură cu propriul său timp și cu acele modele literare care erau relevante în Franța anilor 1940. Filmul, după înțelegerea lui, ar trebui să fie o „continuare” a creatorului său, regizorul de film: „Îți poți imagina un roman Faulkner scris de altcineva decât Faulkner? Și ne-ar mulțumi cetățeanul Kane în altă formă decât cea pe care i-a dat-o Orson Welles ? [4] .

A. Astruc a participat și la crearea clubului de film „ Obiective-49 ”, condus de Jean Cocteau [5] .

După aceea, Astruc a realizat mai multe scurtmetraje experimentale - There and Back Again (1948), Ulysses, or Bad Encounters (1949), iar în 1953 a debutat într-un mare film cu filmul The Crimson Curtain, căruia i s-a acordat premiul. la Festivalul de Film de la Cannes , precum și la Premiul Louis Delluc. A. Astruk a realizat o serie de lungmetraje, dar după eșecul filmului său Flame over the Adriatic„(1968, împreună cu SFRY ), a revenit la jurnalism și literatură, apoi a filmat casete de televiziune.

În 1994 , Academia Franceză i-a acordat lui A. Astruc Premiul Rene Clair pentru contribuția sa la cinema.

Filmografie

Actor

Director

Scenarist

Literatură

Note

  1. http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2016/05/19/97001-20160519FILWWW00140-deces-du-cineaste-et-ecrivain-alexandre-astruc.php
  2. ↑ 1 2 admin. Nașterea unei noi avangarde: camera cu stilou . cineticle.com. Consultat la 12 septembrie 2017. Arhivat din original la 13 septembrie 2017.
  3. Revista de sesiune Ce este cinematografia de artă?  (engleză) , Session Magazine . Arhivat din original pe 27 august 2017. Preluat la 12 septembrie 2017.
  4. Astruc Alexandre. The Birth of the new avangarde: la caméra-stylo // The new wave (edit. de Peter Graham). Garden City (New York): Doubleday & Company, 1968. Pg.22. .
  5. Alexander Astruk. «Regizori de film francezi moderni» | Leproon Pierre (link inaccesibil) . litersp.ru. Preluat la 12 septembrie 2017. Arhivat din original la 12 septembrie 2017. 

Link -uri