Universitatea Liberă din Bruxelles

Universitatea Liberă din Bruxelles
Universitatea Liberă din Bruxelles
Motto „Știința învinge întunericul”
Anul înființării 20.11.1834
Anul reorganizarii 1970
elevi 24 000
Locație Bruxelles
Site-ul web ulb.ac.be
ulb.be
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Universitatea Liberă din Bruxelles ( franceză:  Université Libre de Bruxelles ) este o universitate laică fondată la Bruxelles în 1834. Crearea universității a fost o reacție la dominația catolică în educația belgiană. În 1970, universitatea s-a împărțit în două universități separate:

Universitatea Liberă din Bruxelles (până în 1970)

Ca răspuns la înființarea de către Biserica Catolică a Universității Catolice Belgiene la 8 noiembrie 1834, mulți au recunoscut necesitatea unei contrabalansări seculare a noii Universități Catolice. După ce a strâns suficiente fonduri, inclusiv cu ajutorul francmasonilor , conduși de Pierre-Théodore Verhagen și Auguste Baron , universitatea laică din Bruxelles a fost inaugurată la 20 noiembrie 1834. Data deschiderii Universității Libere din Bruxelles este sărbătorită până astăzi. După deschidere, universitatea s-a confruntat cu dificultăți financiare. Neprimind subvenții sau granturi de la guvern, el a subzistat doar din fonduri de la evenimente anuale de strângere de fonduri și taxe de școlarizare. Verhagen, care a devenit profesor și mai târziu rector al noii universități, a declarat misiunea universității, pe care a rezumat-o într-un discurs adresat regelui Leopold I : principiul „cercetarii libere” și al libertății academice, fără influența vreunei autorități politice sau religioase. Din 1935, unele cursuri au fost predate atât în ​​franceză, cât și în olandeză, dar abia în 1963 toate facultățile au început să ofere cursuri în ambele limbi.

Echipa de fotbal a universității a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1900 .

Primul și al doilea război mondial

Din 1914 până în 1918, cursurile la universitate au fost suspendate și reluate abia la 22 ianuarie 1919.

„Să piară în loc să cedeze... s-ar întâmpla de la sine dacă cenzura ar fi acceptată. Ceea ce caracterizează universitatea noastră, ceea ce îi dă singura, sau cel puțin adevărata ei măreție, este libertatea de gândire și libertatea de exprimare”, a declarat Paul Heger, vicepreședintele consiliului de administrație, ca răspuns la încercările autorităților germane de ocupație. a subjuga propriul învăţământ universitar.

În noiembrie 1941, sub ocupația germană, universitatea preferă să își înceteze activitatea închizând ușile decât să accepte profesorii flamanzi impusi de naziști. Studenții și profesorii sunt trimiși la alte universități belgiene, dar unii profesori continuă să desfășoare cursuri clandestine. Profesorii și studenții desfășoară o campanie de rezistență, inclusiv crearea grupului G , format din ingineri care efectuează sabotaj tehnic și sabotaj pe sistemele centralelor electrice și rețelele de înaltă tensiune, ceea ce complică serios munca industriilor rechiziționate de Germania pentru producția militară. . Eliberarea Bruxelles-ului în septembrie 1944 a făcut posibilă restabilirea treptată a cursurilor la universitate.

Divizia universității

În secolul al XIX-lea, predarea la universitate se desfășura exclusiv în limba franceză, limba clasei superioare din Belgia la acea vreme. Cu toate acestea, cedând cerințelor populației vorbitoare de olandeză din Belgia, unele cursuri au început să fie predate în olandeză încă din 1935. Cu toate acestea, abia în 1963, toate facultățile au început să predea toate cursurile în olandeză. La 1 octombrie 1969, universitatea a fost în cele din urmă împărțită în două: o universitate de limbă franceză ( Libre de Bruxelles ) și o universitate de limbă olandeză ( Vrije Universiteit Brussel ) . Această diviziune a fost oficializată printr-o lege din 28 mai 1970, adoptată de parlamentul belgian, în urma căreia noile universități au devenit două entități juridice separate.

După divizarea finală în 1970 a Universității Libere din Bruxelles în două universități independente: francofonă și olandeză, fiecare dintre ele a primit propriul sistem de campus.

Universitatea Liberă din Bruxelles (francofon)

Universitatea francofonă este situată pe trei campusuri principale: campusul Solbosch din Ixelles și Bruxelles [1] , campusul Plain din Ixelles și campusul Erasmus [2] din Anderlecht .

Campusul principal este Solbos, care găzduiește administrația și serviciile generale ale universității. De asemenea, găzduiește majoritatea facultăților de științe umaniste, școala politehnică, o bibliotecă mare de științe umaniste, un muzeu de zoologie, o galerie de artă modernă și Muzeul Michel de Gelderode .

Campusul Plain, situat în Ixelles, găzduiește Facultatea de Științe ale Naturii și Facultatea de Farmacie, există laboratoare fizice și chimice, un muzeu de plante medicinale și farmacie, precum și cămine studențești.

Campusul Erasmus găzduiește Facultatea de Medicină și Clinica, Școala de Sănătate Publică, Școala de Nursing, Muzeul de Medicină și Muzeul de Anatomie și Embriologie Umană.

Bioparcul Universitar, situat în vecinătatea orașului Charleroi , este baza Institutului de Biologie și Medicină Moleculară, a Institutului de Imunologie Medicală, a Laboratorului de Biotehnologie a Plantelor, a Centrului de Cercetare Multimedia, a Incubatorului Biotehnologic și a Centrului de Vaccinare Cuprinzătoare. în Valonia  - Centrul pentru Sănătate Imună.

Facultăți, institute și școli

bloc ascuns

De asemenea, sub patronajul universității se află:

Sistemul muzeal universitar

bloc ascuns

Muzeele universitare, situate în campusuri diferite, sunt unite într-o rețea de muzee care reunește 13 muzee universitare situate în patru campusuri universitare din Bruxelles (Audergem, Erasmus, Plain, Solbosch) și două site-uri valone (Charleroi-Partinville, Treigne). La aceste muzee ar trebui adăugate colecțiile universităților care nu sunt accesibile publicului (biblioteca de hărți geografice, colecția de instrumente electrice vechi, ghips, colecția numismatică etc.):

Parteneri preferați

bloc ascuns

Universitatea are un număr limitat de „parteneri preferați” în rândul instituțiilor de învățământ străine. Această alegere se bazează, pe de o parte, pe calitatea acestor instituții științifice și de învățământ, iar pe de altă parte, pe orientările strategice internaționale ale partenerilor:

Vezi și

Note

  1. ↑ Campus istoric vechi.
  2. ↑ Numit după Erasmus din Rotterdam .
  Accesați articolul Wikidata  În rețelele sociale
Foto, video și audio
Site-uri tematice