Shilts, Veronica

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 11 iulie 2017; verificările necesită 18 modificări .
Veronica Shilts
fr.  Veronique Schiltz
Data nașterii 23 decembrie 1942( 23.12.1942 ) [1]
Locul nașterii
Data mortii 4 februarie 2019( 2019-02-04 ) [1] (în vârstă de 76 de ani)
Un loc al morții
Țară
Loc de munca
Grad academic agregare în literatura clasică [d] [2](1964)
Premii și premii

Veronica Schiltz ( fr.  Véronique Schiltz ; 23 decembrie 1942 , Chateauroux - 4 februarie 2019 , Paris ) - istoric francez, orientalist, specialist în istoria și civilizația popoarelor nomade din stepa primului mileniu î.Hr., istoric al sciților -Arta sarmațiană, expoziționalist, cunoscător al culturii și literaturii ruse din Epoca de Argint. Doctor în științe (temă de disertație: Origines et développement de l'art animalier scythe / „Originea și dezvoltarea artei animalelor scitice”). Prieten de lungă durată și destinatar al unui număr de poezii de Joseph Brodsky.

Biografie

În 1965-1967 a pregătit  și a predat literatura și cultura franceză la Universitatea din Moscova .

Din 1967 până în 2000  a lucrat la Universitatea Franche-Comté din Besançon , în ultimii ani conducând departamentul de arheologie și istoria artei.

În 1994  și-a susținut teza de doctorat „Originea și dezvoltarea artei animalelor scitice” ( franceză  Origines et développement de l'art animalier scythe ).

Curator al mai multor expoziții, dintre care expoziția „Scythian Gold” la Paris în 1975 a fost deosebit de populară .

Autor al cărților „Istoria movilelor” ( fr.  Histoires de kourganes ; 1991 ), „Sciții și nomazii de stepă din secolul VIII î.Hr. e. - secolul I d.Hr. e." ( franceză  Les Scythes et les nomades des steppes, VIIIe siècle av. J.-C.-Ier siècle apr. J.-C .; 1994 ), „Redescoperirea artei scitice” ( franceză  La Redécouverte de l'or des Scythes [noua ediție a Histoires de kourganes]; 2001 [3] ) etc.

Membru titular al Academiei de Inscripții și Literatură Frumoasă ( 2011 , Membru Corespondent din 2003  ). Cavaler al Ordinelor Legiunii de Onoare , Palme Academice și „Pentru Merit” . Membru asociat al unității de cercetare „Archaeology of East and West” (Membre associé de l’Unité de recherches „Archéologies d’Orient et d’Occident”), membru al proiectului „Hellenism and Oriental Civilizations - Excavations of Samarkand” (équipe „Hellénisme et civilizations orientales- Fouilles de Samarcande”), responsabil pentru programul „Popoarele indigene în relațiile lor cu grecii” (responsable du program „Les peuples indigènes dans leurs rapports avec les Grecs” în Groupe de Recherches (GDR-CNRS) ) Pont-Euxin.

A fost membră a comisiilor de redacție și a redacției publicațiilor științifice, inclusiv Buletinul de istorie antică (Federația Rusă, Moscova).

Un prieten apropiat și destinatar de lungă durată al poemelor lui Joseph Brodsky [4] [5] , în special, poezia lui Brodsky „Adio, Mademoiselle Veronica” (1967), „Foșnet de salcâmi” (1974) și „Săgeată persană” (1993) este dedicat ei.

Împreună cu Alan și Diana Myers (născută Abaeva) l-au însoțit pe Brodsky în timpul unei călătorii în locuri asociate cu viața scriitorilor John Donne, George Herbert și Wystan Auden.

Traducător principal al prozei și poeziei lui Brodsky în franceză. Autor al mai multor publicații despre el. Ea a contribuit la împlinirea postumă a dorinței poetului de a fi înmormântat la Veneția. Împreună cu Benedetta Craveri, ea a reușit să ajungă la un acord cu autoritățile orașului și municipale ale orașului cu privire la reîngroparea cenușii sale de la New York pe aproximativ. San Michele (Veneția).

Veronica Shilts deține și o serie de traduceri din rusă în franceză - în special, poezii de Natalia Gorbanevskaya [6] .

Note

  1. ↑ 1 2 3 4 Fichier des personnes décédées
  2. ↑ 1 2 3 Le Monde  (fr.) - Paris : Societe Editrice Du Monde , 1944. - ISSN 0395-2037 ; 1284-1250 ; 2262-4694
  3. ↑ La Redécouverte de l'or des Scythes , Collection Découvertes Gallimard (n° 130), Série Archéologie  (franceză) . gallimard.fr . Gallimard (14 februarie 2001). Preluat: 29 decembrie 2020.
  4. ↑ Unde se termină poezia : Interviu cu M. Milcik // Izvestia, 24 mai 2010.
  5. ↑ Iu. Lepsky. Ghicitoarea lui B.M.P. // Rossiyskaya Gazeta - nr. federal nr. 5295 (216), 24.09.2010.
  6. ↑ Natalya Gorbanevskaya: „Aici am fost o proastă fără teamă” // Openspace.ru , 12/8/2011.

Literatură

Cataloage

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata