State Generale (Republica Provinciilor Unite)

Statele Generale  este cel mai înalt organism de reprezentare a patrimoniului din provinciile Republicii Țările de Jos Unite , care a existat în perioada 1579-1795 .

După denumirea acestei instituții, întreaga republică a fost numită adesea State Generale și, reprezentând întreaga uniune, statele generale însele foloseau titlul de „leurs hautes puissances” sau „hochmögende”. Această instituție a durat aproximativ două secole. În prezent, reprezentarea poporului în Regatul Țărilor de Jos poartă aceeași denumire a Statelor Generale, deși are o organizare complet diferită (vezi Statele Generale în Țările de Jos ) [1] .

Istoria educației

Fiecare dintre aceste provincii a constituit un întreg independent până la mijlocul secolului al XVI-lea și fiecare a avut propriile sale state speciale (dar, ocazional, s-a încercat să colecteze un singur State General din toate provinciile, de exemplu, de către Filip al III-lea al Burgundiei ); dar când toate cele 17 provincii sub Carol al V-lea au fost unite sub o singură putere ereditară, a fost nevoie de dieta lor comună , numită State Generale.

Sub Filip al II-lea , cele șapte provincii au intrat într-o uniune între ele la Utrecht (1579) și la scurt timp după ce, declarând Filip al II-lea destituit, s-au recunoscut ca o republică independentă a Statelor Unite (1581). Uniunea de la Utrecht a oferit fiecărei provincii vechile drepturi și privilegii, datorită cărora a fost necesar consimțământul unanim al tuturor provinciilor pentru a duce război, a încheia pace și a percepe taxe în favoarea întregii uniuni și numai în alte chestiuni legate de întreaga uniune. confederație, o majoritate simplă de voturi a fost suficientă.

Confederație

Inițial, statele generale nu erau altceva decât o simplă agregare a statelor- provinciale ; dar din moment ce o astfel de dietă generală se putea întruni doar ocazional și numărul membrilor ei era prea mare, ea a fost înlocuită sub Mauricio de Orange cu o deputație permanentă, aleasă din rândul statelor individuale și șezând la Haga . Această întâlnire avea caracterul unui congres de trimiși din republicile individuale care făceau parte din federație; multe cazuri s-au hotărât aici doar cu condiţia acordului statelor locale.

Fiecare provincie, indiferent de numărul deputaților săi, avea un singur vot în Staturile Generale; în anumite cazuri, era necesară unanimitatea deputaților, care în general trebuiau să aibă grijă să nu se facă vreo prejudiciu autonomiei provinciilor individuale. Prin urmare, deputații aceleiași provincii aveau ceva de genul liberum veto (veto liber) polonez în problemele de mai sus.

Note

  1. ↑ State ranks // Encyclopedic Dictionary of Brockhaus and Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice