Sat | |||
Gyrnik | |||
---|---|---|---|
rom. Garnic | |||
|
|||
44°45′00″ s. SH. 21°47′30″ in. e. | |||
Țară | România | ||
judetul | Karash-Severin | ||
Capitol | Nicolae Tismănariu [d] [1][2] | ||
Istorie și geografie | |||
Fondat | 1827 | ||
Nume anterioare | spânzurat. Szörénybúzás , germană Weitzenried | ||
Pătrat | 36,62 km² | ||
Înălțimea centrului | 600 m | ||
Fus orar | UTC+2:00 , vara UTC+3:00 | ||
Populația | |||
Populația | 1.268 de persoane ( 2011 ) | ||
Densitate | 35 persoane/km² | ||
Naționalități | cehi, romani | ||
Limba oficiala | Română * | ||
ID-uri digitale | |||
Cod poștal | 327215 | ||
primariagarnic.ro (Rom.) | |||
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Gyrnik (rum. Gârnic , cehă Gerník , germană Weitzenried , Hung. Szörénybúzás ) este o comună și un sat mare din România .
Municipiul Girnik este situat în sud-vestul României, face parte din punct de vedere administrativ din județul Caraș-Severin . Pe lângă Gyrnik propriu-zis, comuna mai cuprinde și satul Padina-Matei. Situat la 15 kilometri nord de Dunare , in Muntii Banatului, la o altitudine de cca. 600-750 de metri deasupra nivelului mării. O parte semnificativă a teritoriului comunei face parte din Parcul Național Porțile de Fier .
Girnik este cea mai mare dintre cele șase așezări cehești bănățene din România .
Aşezarea Gyrnik a fost fondată în 1827 de către coloniştii militari cehi din Boemia , care la acea vreme - ca şi teritoriul Banatului - făcea parte din Imperiul Austriac . Numele local era atunci Weitzenried . După transformarea statului în Austro-Ungaria , Banat și Gyrnik împreună cu el, a fost inclus în partea maghiară a imperiului. În anii 1910, după adoptarea legii de maghiarizare a denumirilor geografice, așezarea a primit denumirea de Szörénybúzás (1911). După încheierea primului război mondial și transferul acestei părți a Banatului în România în 1923, Girnik a primit, după tradiția deja românească, denumirea actuală.
În ciuda scăderii accentuate din ultimii ani a populației României, populația cehă din Gyrnik alcătuiește cea mai mare comunitate din țară, satul Padina Matei fiind de limbă română.
Principalele surse de venit pentru populația locală sunt agricultura și turismul. Exploatarea în munți și calcinarea tradițională a calcarului joacă un rol subordonat.