Odată cu înțelegerea faptului că drepturile omului sunt cea mai mare valoare, în cadrul activităților ONU, a fost elaborat un document în domeniul protecției drepturilor copiilor.
Acest document a fost creat pe baza principiului respectării drepturilor omului, care este indicat în preambulul Cartei ONU. A fost primul document juridic normativ din dreptul internațional care a perceput copiii ca un grup care aparține straturilor vulnerabile și o categorie care necesită protecție și protecție specială. Un astfel de document a fost Declarația Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală în 1959. Documentul constă din zece principii fundamentale care asigură o „copilărie fericită” și conțin o listă a drepturilor copiilor pentru dezvoltarea lor deplină. O trăsătură distinctivă a documentului este că indică acțiunile părților care sunt responsabile pentru implementarea acestor drepturi. Declarația cuprinde un preambul și principii care vizează protejarea și protejarea drepturilor copiilor, atât la nivel național, cât și internațional, „fără nicio excepție sau discriminare bazată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, convingeri politice sau de altă natură, naționale sau originea socială, statutul de proprietate, nașterea sau alte împrejurări referitoare la copilul însuși sau la familia acestuia.”