Jilenko, Irina Vladimirovna
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 25 mai 2020; verificările necesită 7 modificări .| Irina Zhilenko | ||
|---|---|---|
| ucrainean Irina Zhilenko | ||
| Irina Vysheslavskaya . Portretul Irinei Zhilenko (1969) | ||
| Numele la naștere | Iraida Vladimirovna Jilenko | |
| Data nașterii | 28 aprilie 1941 | |
| Locul nașterii |
|
|
| Data mortii | 3 august 2013 (în vârstă de 72 de ani) | |
| Un loc al morții | ||
| Cetățenie | URSS → Ucraina | |
| Ocupaţie | poet , romancier , eseist, memorialist | |
| Gen | poveste , versuri , eseu | |
| Limba lucrărilor | ucrainean | |
| Premii |
|
|
| Premii |
 |
|
Irina (Iraida) Vladimirovna Zhilenko ( 28 aprilie 1941 - 3 august 2013 ) - poetesă, prozatoare și eseistă ucraineană, autoarea unei cărți de memorii . Laureat al Premiului Național Taras Shevchenko al Ucrainei (1996).
Istorie
S-a născut pe 28 aprilie 1941 la Kiev . Copilăria Irinei Zhilenko a trecut în regiunea Cherkasy . Părinții ei au murit în al Doilea Război Mondial. După război, s-a întors din nou la Kiev. După absolvirea școlii, a intrat în secția de filologie de la T. G. Shevchenko KSU , a lucrat ca profesor într-o grădiniță. 1964 absolvent universitar . Câțiva ani a lucrat în redacția ziarelor „Tineretul Ucrainei”, „Ucraina literară”, a revistei „Ranok” (Dimineața). Soția prozatorului ucrainean Volodymyr Drozd .
Creativitatea poetesei
Ea a început să scrie poezie de la o vârstă fragedă. La începutul lucrării sale, ea a fost influențată de simboliștii ruși .
Un loc semnificativ în opera poetesei este acordat imaginii unei femei și naturii ei. Locul unei femei în microcosmosul poeziei Irinei Zhilenko este un loc al iubirii, o mamă, o asistentă, o creatoare a unei rețele de relații pe care ea, la rândul ei, se bazează, precum și o poetesă, o estetă. Eroina lirică a poeziei lui I. Zhilenko reflectă în mare măsură stereotipul tradițional ucrainean al feminității , deși într-o formă modificată
- „Evanghelia pentru ultimul”
I. Zhilenko este autorul unui număr de lucrări pentru copii:
- romane pentru copii „Doi pentru doi kulbabtsі bătrâni” („De două ori doi este egal cu o păpădie”) (1983) și „O nouă poveste despre uși care nu sunt acolo și despre cele care par să aibă milă de un număr” („ Povestea de Anul Nou despre o ușă care nu există și despre cât de util este uneori să obțineți un număr greșit”) (1986).
- culegeri de poezii pentru copii „Reach the Spikelets” (1964), „Vulichka my childishness” (1979), „Tales of the buffet gnome” (1985).
În 2011, editura de la Kiev „Smoloskip” („Torța”) a publicat o carte de memorii de Irina Zhilenko „Homo Feriens” (rusă. Omul care sărbătorește ), care conține multe episoade din istoria „șaizecilor” ucraineni - mișcarea ucraineană. de rezistenţă naţional-culturală în URSS. Înainte de aceasta, memoriile poetei au fost publicate în revista literară și publică Suchasnist (Modernity) la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000.
Lucrările lui I. Zhilenko au fost traduse în multe limbi, inclusiv rusă. Așadar, în 1990, la editura „Literatura pentru copii” a publicat un basm de Irina Zhilenko „De două ori doi e egal cu o păpădie” tradus de I. Medvedeva, care este o contaminare a amintirilor copilăriei postbelice cu mitologia cărții.
Premii
- Premiul numit după V. N. Sosyura (1987) - pentru cartea de poezii „Fata la rece”
- Premiul de stat Taras Shevchenko (1996) - pentru colecția „Vechirka la vechea cramă”
- Ordinul Prințesei Olga III grad (Ucraina, 2001) [1]
Note
- ↑ Decretul Președintelui Ucrainei din 15 octombrie 2001 Nr. 978/2001 „Cu privire la numirea scriitorilor de către orașele suverane ale Ucrainei” . Data accesului: 11 iunie 2015. Arhivat din original pe 4 martie 2016.