Zona Zavaritsky-Wadati- Benioff ( în engleză zona Benioff, zonă cutremur adânc ; în germană Benioff-Zone ; zonă focală seismică, SPS) este o zonă neuniformă, curbilinie de concentrare a hipocentrilor de cutremur, înclinată departe de șanțurile oceanice sub arcuri active insulare sau continentale. margini la adâncimi de până la câteva sute de kilometri, de-a lungul cărora o placă se afundă sub alta. Uneori, constă din două zone situate deasupra și dedesubtul plăcii plonjante.
Sinonime - „zonă focală seismică”, „zonă de subducție” (în teoria plăcilor tectonice ), „zonă Benioff-Wadati”, „zonă Benioff”, „zonă seismică Benioff” (numită după Hugo Benioff - un seismolog american).
O astfel de zonă este o zonă seismică activă profundă în zona de subducție [1] . Mișcarea diferențială de-a lungul zonei produce cutremure adânci , care își pot avea sursele la o adâncime de aproximativ 700 de kilometri. Zonele Wadati-Beniof se dezvoltă sub arce de insule vulcanice și margini continentale active . [2] . Sursele de cutremur localizate adânc de-a lungul zonei permit seismologilor să creeze un model tridimensional al suprafeței plăcii de subductie , a structurii marginii suspendate a plăcii și a mantalei , inclusiv a panei mantalei. Unghiul de pantă al zonei este același cu cel al plăcii de scufundare.
Cutremurele apar atunci când o falie alunecă brusc într-o zonă de subducție sau alunecă de-a lungul falii dintr-o placă descendentă ca urmare a îndoirii și expansiunii unei plăci care este trasă în manta. [3]
Termenul a fost adoptat în onoarea a trei seismologi - A. N. Zavaritsky din URSS, Hugo Benioff de la Institutul de Tehnologie din California , Kiyo Wadachi( ing. Kiyoo Wadati ) de la Agenția de Meteorologie a Japoniei , care a descoperit în mod independent aceste zone. [patru]
Dicționare și enciclopedii |
---|