| Episcopul Iosif | ||
|---|---|---|
| Episcopul Joseph | ||
|
||
| 5 februarie 1949 - 9 iunie 1984 | ||
| Biserică | Biserica Ortodoxă Română | |
| Predecesor | Athanasius (Dinke) (liceu ) | |
| Succesor | Gherasim (Krista) | |
|
||
| 15 ianuarie 1944 - 5 februarie 1949 | ||
| Predecesor | Emilian (Antal) | |
| Succesor | Callinicus (Argatu) | |
|
||
| 19 decembrie 1943 - 15 ianuarie 1944 | ||
| Numele la naștere | Ioan Gafton | |
| Numele original la naștere | Ioan Gafton | |
| Naștere |
5 decembrie 1896
|
|
| Moarte |
9 iunie 1984 (87 de ani) |
|
| Fișiere media la Wikimedia Commons | ||
Episcopul Iosif ( Rom. Episcopul Iosif , în lume Yoan Gafton , rum. Ioan Gafton ; 5 decembrie 1896 - 9 iunie 1984) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Române , Arhiepiscop de Rymnik .
S-a născut la 5 decembrie 1896 în satul Putseni (azi Valea-Merului ) din județul Galați, în familia preotului George Gafton și Anika, care a avut 12 copii [1] . La botez a primit numele Ioan [2] .
A absolvit seminarul teologic din Galați în anii 1920, iar din anii 1920 până în 1924 a urmat un curs la Facultatea de Teologie din București. În 1925 a devenit preot în parohia Rotary din județul Prahova [1] . În 1933, soția sa Valeria moare și rămâne văduv [2] .
De la 1 noiembrie 1935 a slujit în Biserica Sf. Ecaterina din București, unde își continuă activitățile misionare și pastorale. Din 1941 până la 1 decembrie 1942 a fost consultant cultural la biroul Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar apoi, până la 1 noiembrie 1943, consilier administrativ de referință în același cabinet. La 28 noiembrie 1942, a fost tunsurat de călugăr la Mănăstirea Neamţ cu numele Iosif. La 30 noiembrie 1942 a fost ridicat la rangul de protosyncella [2] .
La 3 decembrie 1943, prin hotărâre a Sfântului Sinod, a fost ales vicar patriarhal onorific cu titlul de „Sinai”. La 6 decembrie 1943 a fost ridicat la rangul de arhimandrit . Sfințirea sa episcopală a avut loc la 19 decembrie a aceluiași an la Catedrala Patriarhală din București [2] .
La 15 ianuarie 1944, prin decizia Marelui Colegiu Electoral, a fost ales episcop de Argesh . La 24 ianuarie a fost aprobat în această calitate de autoritățile statului [2] . La 21 mai a aceluiași an a fost înscăunat [1] .
De la 31 ianuarie până la 10 februarie 1945, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române, care a participat la alegerea și întronarea Patriarhului Alexei I al Moscovei și al Întregii Rusii [2] .
La 16 octombrie 1947, Patriarhul Nikodim (Munteanu), fiind bolnav la Mănăstirea Neamţ, l-a însărcinat pe Episcopul Iosif (Gafton) să „rezolve treburile curente ale Patriarhiei şi să ia hotărâri în cele mai grele cazuri” [2] . El a efectuat aceste cazuri până în februarie 1948 [1] .
La 11 martie 1948, episcopul Iosif a fost numit administrator temporar al eparhiei Rymnik, deoarece în acea zi administratorul ei temporar, episcopul Atanasie (Dinca) de Byrledi , s-a pensionat. Conduce cele două eparhii ca unități bisericești separate până în februarie 1949 [1] , când, în conformitate cu prevederile Cartei de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, aprobată și implementată la acea vreme, Episcopia Argeșului a fost anexată la Rymnikul, formând dieceza unită de Rymnik și Argesh condusă de episcopul Joseph (Gafton). Înscăunarea sa a avut loc la 27 martie 1949 la Râmnicu Valce [2] .
Episcopul Iosif s-a ocupat de restaurarea monumentelor istorice bisericești din eparhie, dezvoltarea patrimoniului cultural și artistic și construirea de noi lăcașuri de cult sau restaurarea celor existente. A publicat pamflete pentru credincioși, articole, pastorale și predici în periodicele bisericești, fiind un vestit predicator și misionar [1] .
A murit la 9 iunie 1984 la Râmnicu Valcea [1] .