Koroneos, Panos

Panos Koroneos
greacă Πάνος Κορωναίος
Panos Koroneos
Data nașterii	1809( 1809 )
Locul nașterii	Cithira
Data mortii	17 ianuarie 1899( 17.01.1899 )
Un loc al morții	Atena
Tip de armată	Forțele terestre grecești
Rang	general
a poruncit	Legiunea greacă a împăratului Nicolae I
Bătălii/războaie	Razboiul Crimeei
Premii și premii
Fișiere media la Wikimedia Commons

Panos Koroneos ( greacă Πάνος Κορωναίος ; 1809 , Kitira  - 17 ianuarie 1899 , Atena ) - ofițer grec, unul dintre comandanții Legiunii grecești a armatei ruse în timpul războiului Crimeei , mai târziu general al armatei grecești și ministru al Războiul Greciei.

Biografie

Koroneos s-a născut în 1809 pe insula Kythera, pe atunci sub control britanic.

În iulie 1831, a fost printre primii 8 sublocotenenți, absolvenți ai școlii de ofițeri înființate de I. Kapodistrias și a primit curele de umăr din mâinile lui Kapodistrias însuși [1] .

În 1844, sub regele Otto , a slujit în artilerie cu gradul de locotenent [2] .

Odată cu începutul războiului Crimeei, împreună cu sute de voluntari greci, s-a alăturat Legiunii grecești a împăratului Nicolae I și a luat parte la apărarea Sevastopolului .

În mai 1861, aflat deja în grad de colonel, a fost acuzat că a conspirat împotriva monarhiei bavareze a regelui Otto și a fost închis [3] . La 31 ianuarie, a fost eliberat de ofițerii care s-au răsculat în Nafplion . La 21 mai 1862, trupele regale i-au învins pe rebeli. În timpul bătăliei, rebelii au pierdut 90 de oameni uciși, Koroneos a fost rănit și luat prizonier [4] .

După Revoluția din 1862, Koroneos a devenit membru al Adunării Naționale [5] . În mai 1863, Koroneos a devenit ministru de război, dar nu a avut timp să preia conducerea, deoarece izbucnirea ciocnirilor militare din Atena a continuat până pe 21 iunie. Ordinea a fost restabilită odată cu adoptarea Constituției din 1864 și Koroneos a devenit din nou ministru de război în cabinetul lui Constantin Canaris în 1864 [6] .

În octombrie 1866, rebelii insulei Creta i-au învins pe turco-egipteni la Vryses . Generalul-maior Koroneos și colonelul Ioannis Zimvrakakisa mers în ajutorul rebelilor, în fruntea a 800 de voluntari [7] . După înfrângerea de la Wafa și sosirea de noi voluntari, inclusiv garibaldieni și alți filheleni , rebelii au decis pe 12 octombrie [24] să continue lupta. 45 de mii de turci și egipteni și-au concentrat atacul asupra sediului Koroneos din mănăstirea Arcadion. Cei 400 de răzvrătiți rămași în mănăstire, după o luptă de 2 zile, au aruncat în aer pulbere și s-au îngropat pe ei înșiși, pe femeile și copiii care se aflau acolo și pe 450 de turci care au intrat în mănăstire sub dărâmături. Koroneos, Zimvrakakis și Korakas au continuat războiul de gherilă [8] .

Sub prim-ministrul J. Trikoupis și cu grad de general, Koroneos a fost trimis în 1883 în fruntea unei misiuni militare în Franța pentru a supraveghea exercițiile militare și pentru a pregăti reforme în armata greacă [8] .

După „tragico-comedia” războiului greco-turc din 1897 și rolul suspect al curții regale grecești în acesta, Koroneos, deja la o vârstă înaintată, a propus deschis abolirea monarhiei și înființarea Republicii [9]. ] [10]

Generalul Panos Koroneos a murit la Atena la 17 ianuarie 1899.

Note

1. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινωνία, 1821–1975, σελ41-1975, σελ41-964-6
2. ↑ Στέφανος Π. ISBN 960-02-1769-6
3. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινωνία, 1821–1975, ISBN, σε241-964-7
4. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινωνία, 1821-1975, σελ41-1975, σελ41-1975, σελ41-964-8
5. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινωνία, 1821-1975, σελ41-1975, σελ41-96700
6. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< english ματικών και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινική κοινινική κοινωνία, 1821-1974-17170-0, ISBN-1821-1974-17-0 , ISBN-1974-1971-σ
7. ↑ Douglas Dakin, Unificarea Greciei 1770-1923, Londra 1972, ISBN 960-250-150-2 , p.172
8. ↑ 1 2 Douglas Dakin, Unificarea Greciei 1770-1923, Londra 1972, ISBN 960-250-150-2 , p.174
9. ↑ Γεώργιος Ρούσος, Το Μαύρο 97, Φυτράκης 1974, σελ.161
10. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζύσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στην σύγχρονη εληνική κοινωνία, 1821–1975, σελ419208-σ, ISBN-2419208-σ