Kossak-Shchukskaya, Zofia

Zofia Kossak-Szczucka
Lustrui Zofia Kossak-Szczucka
Data nașterii 10 august 1889( 1889-08-10 ) [1] [2]
Locul nașterii Kosmin, Regatul Poloniei , Imperiul Rus
Data mortii 9 aprilie 1968( 09.04.1968 ) [3] [2] (în vârstă de 78 de ani)
Un loc al morții Bielsko-Biala , Polonia
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie scriitor
Limba lucrărilor Lustrui
Premii
© Lucrările acestui autor nu sunt gratuite
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Zofya Kossak-Szczutskaya , căsătorită cu Kossak-Szatkovskaya ( poloneză Zofia Kossak-Szczucka, Zofia Kossak-Szatkowska , 10 august 1890 , Kosmin, Regatul Poloniei , Imperiul Rus  - 9 aprilie, scriitor polonez , 1968 Biala ) jurnalist, membru al Rezistenței poloneze, unul dintre fondatorii Consiliului Evreiesc de Ajutor . Drepți ai Lumii .

Biografie

Zofia Kossak s-a născut la 10 august 1890 din Tadeusz Kossak, fratele pictorului polonez Wojciech Kossak . Zofya Kossak și-a petrecut copilăria și tinerețea în Lublin și Volinia . După ce a primit educație acasă, din 1906 a început să predea la Varșovia . A studiat la Școala de Arte Plastice din Varșovia , apoi și-a continuat studiile la Geneva .

În 1915 s-a căsătorit cu Stefan Shchutsky și a început să locuiască în Novoselytsya din Volinia, unde a supraviețuit revoltelor țărănești din 1917. În același loc, în 1916, i s-a născut primul fiu, Juliusz, iar în 1917, al doilea, Tadeusz [4] . După moartea soțului ei în 1921, s-a mutat la Górky Wielkie.

În 1925 s-a căsătorit cu Zygmund Shatkovsky. În 1926, s-a născut fiul Witold, iar în același an a murit primul ei fiu, Juliusz Shchutsky. În 1928, s-a născut fiica Annei Shatkovskaya, în anii de război a fost o tânără membră a Rezistenței, ulterior scriitoare-memorista [4] .

În 1932 a primit Premiul Literar și în 1936 Premiul Academiei Poloneze de Literatură. În 1937 a primit Ordinul Renașterea Poloniei . Este de remarcat faptul că în operele ei literare scrise înainte de război, ea a luat o poziție antisemită , care era foarte comună în societatea poloneză de atunci [5] .

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a locuit la Varșovia, făcând lucrări de caritate în condiții subterane. În același timp, ea a condus organizația clandestă catolică Frontul Renașterii Poloneze (Frontul Polonez Odrodzenia Polski ), care a devenit o continuare a Acțiunii Catolice de dinainte de război. Publicat în colaborare cu primul număr al revistei underground „Polska żyje” („Polonia trăiește”).

În august 1942, ea și-a lansat faimosul manifest:

„În ghetoul din Varșovia, în spatele zidului care îl desparte de lume, câteva sute de mii de condamnați își așteaptă moartea. Pentru ei nu există speranță de mântuire, nu există ajutor de nicăieri...

Numărul evreilor uciși a depășit un milion, iar această cifră crește în fiecare zi. Toată lumea moare. Bogați și săraci, bătrâni și femei, bărbați și tineri, sugari... Toți au fost vinovați de s-au născut în națiunea evreiască, condamnați de Hitler la distrugere.

Lumea se uită la această crimă, care este mai teribilă decât orice a văzut istoria, și tace. Masacrul a milioane de oameni fără apărare are loc în mijlocul tăcerii ostile generale. Călăii tac, nu se laudă cu ceea ce fac. Nici Anglia, nici America nu-și ridică vocea, chiar și evreii internaționali influenți, cândva atât de sensibili la fiecare infracțiune împotriva propriei sale, tăce. Polonezii tac și ei. Prietenii politici polonezi ai evreilor se limitează la note jurnalistice, adversarii polonezi ai evreilor manifestă o lipsă de interes pentru o cauză care le este străină. Evreii pe moarte sunt înconjurați de Pilati care se spală pe mâini.

Această tăcere nu mai poate fi tolerată. Oricare ar fi motivele sale, este dezonorant. Este imposibil să rămâi pasiv la vederea unei crime. Cel care tace în fața crimei devine complice al criminalului. Cine nu condamnă, el permite.

De aceea noi, polonezii catolici, ridicăm vocea. Sentimentele noastre față de evrei nu s-au schimbat. Nu încetăm să-i considerăm dușmani politici, economici și ideologici ai Poloniei. Mai mult, suntem conștienți că ne urăsc mai mult decât nemții, ceea ce ne face responsabili pentru nenorocirea lor. De ce, pe ce bază - acesta rămâne secretul sufletului evreu, cu toate acestea, este un fapt necontenit confirmat. Conștientizarea acestor sentimente, însă, nu ne eliberează de datoria de a condamna crima.

Nu vrem să fim Pilates. Nu putem rezista crimelor germane prin acțiune, nu putem face nimic, nu putem salva pe nimeni - dar protestăm din adâncul inimii noastre, cuprinse de compasiune, indignare și groază. Acest protest ne este cerut de Dumnezeu, Dumnezeu care nu a permis uciderea. Aceasta este ceea ce ne cere conștiința creștină. Fiecare ființă numită umană are dreptul la iubirea aproapelui său. Sângele celor lipsiți de apărare strigă către Rai pentru răzbunare. Cine nu susține acest protest cu noi nu este catolic.

Protestăm în același timp cu polonezii. Nu credem că Polonia ar putea beneficia de atrocitățile germane. Împotriva. În tăcerea încăpățânată a evreilor internaționali, în eforturile propagandei germane, care încearcă deja să transfere vina pentru masacrul evreilor asupra lituanienilor și... polonezilor, simțim o acțiune ostilă față de noi. Suntem la fel de conștienți de cât de otrăvitoare poate fi sămânța crimei. Participarea forțată a națiunii poloneze la spectacolul sângeros desfășurat pe pământurile poloneze poate hrăni cu ușurință imunitatea față de nenorocirea altcuiva, sadismul și, mai presus de toate, convingerea periculoasă că cineva își poate ucide vecinii cu nepedepsire. Cine nu înțelege acest lucru, cine îndrăznește să îmbine trecutul mândru și liber al Poloniei cu bucuria nesfântă la vederea nenorocirii vecinului său - așadar nu este nici catolic, nici polonez! [6] .

Text original  (poloneză)[ arataascunde] W ghetcie warszawskim, za murem odcinającym od świata, kilkaset tysięcy skazańców czeka na śmierć. Nie istnieje dla nich nadzieja ratunku, nie nadchodzi znikąd pomoc...

Ogólna liczba zabitych żydów przenosi już milion, a cyfra ta powiększa się z każdym dniem. Gina wszyscy. Bogacze i ubodzy, starce i kobiety, mężczyźni i młodzież, niemowlęta... Świat patrzy na tę zbrodnię, straszliwszą niż wszystko, co widziały dzieje - i milczy. Rzeź milionów bezbronnych ludzi dokonywa się wśród powszechnego, złowrogiego milczenia. Milczą kaci, nie chełpią się tym co czynią. Nie zabierają głosu Anglia ani Ameryka, milczy nawet wpływowe międzynarodowe żydostwo, tak dawniej wyczulone na cazdą krzywdę swoich. Milczą i Polacy. Polscy polityczni przyjaciele żydów ograniczają się do notatek dziennikarskich, polscy przeciwnicy żydów objawiają brak zainteresowania dla sprawy im obcej. Ginący żydzi otoczeni są przez samych umywających ręce Piłatow.

Tego milczenia dłużej tolerować nie można. Jakiekolwiek są jego pobudki - jest ono nikczemne. Wobec zbrodni nie wolno pozostawać biernym. Kto milczy w obliczu mordu - staje się wspólnikiem mordercy. Kto nie potępia - zece przyzwala.

Zabieramy przeto głos my, katolicy - Polacy. Uczucia nasze względem żydów nie uległy zmianie. Nie przestajemy uważać ich za politycznych, gospodarczych i ideowych wrogów Polski. Co więcej, zdajemy sobie sprawę z tego, iż nienawidzą nas oni więcej niż Niemców, że czynią nas odpowiedzialnymi za swoje nieszczęście. Dlaczego, na jakiej podstawie - to pozostanie tajemnicą duszy żydowskiej, niemniej jest efectivm nieustannie potwierdzanym. Świadomość tych uczuć jednak nie zwalnia nas z obowiązku potępienia zbrodni. Nie chcemy być Piłatami. Nie mamy możności czynnie przeciwdziałać morderstwom niemieckim, nie możemy nic poradzić, nikogo uratować, - lecz protestujemy z głębi serc przejętych litością, oburzeniem i grozą. Protestu tego domaga się od nas Bóg, Bóg ktory nie pozwolił zabijać. Domaga się sumienie chrześcijanskie. Każda istota, zwąca się człowiekiem, ma prawo do miłości bliźniego. Krew bezbronnych woła o pomstę do nieba. Who z nami tego protestu nie popiera - nie jest katolikiem.

Protestujemy równocześnie jako Polacy. Nie wierzymy, de Polska odnieść mogła korzyść z okrucieństw niemieckich. Przeciwnie. W upartym milczeniu międzynarodowego żydostwa, w zabiegach propaganda niemieckiej usiłującej już teraz zrzucić odium za rzeź żydów na Litwinów i... Polaków, wyczuwamy wrogiej dla nas akcji. Wiemy również, jak trujący bywa posiew zbrodni. Przymusowe uczestnictwo narodu polskiego w krwawym widowisku spełniającym się na ziemiach polskich, może snadno wyhodować zobojętnienie na krzywdę, sadyzm i ponad wszystko grozaźne be przeznoędoe

Kto tego nie rozumie, kto dumną, wolną przyszłość Polski śmiałby łączyć z nikczemną radością z nieszczęścia bliźniego – nie jest przeto ani katolikiem, ani Polakiem!

În septembrie 1942, împreună cu Wanda Krachelska-Filipowicz, a fondat Consiliul de Ajutor Evreiesc, care mai târziu a devenit Żegota . În 1943, a fost arestată pentru activitățile sale și trimisă în lagărul de concentrare de la Auschwitz , ulterior a fost transferată la închisoarea Pawiak din Varșovia , unde a fost în scurt timp condamnată la moarte . În 1944 a fost eliberată din închisoare. În august 1944, a luat parte la Revolta de la Varșovia , în care a murit fiul ei Tadeusz. A participat la Rezistență, în ciuda vârstei fragede, și a celor doi copii ai ei din a doua căsătorie, care au supraviețuit războiului și au trăit până la bătrânețe.

Din 1945 a condus misiunea Crucii Roșii Poloneze la Londra . După venirea la putere a comuniștilor polonezi, ea a rămas în Marea Britanie, unde a locuit cu al treilea soț la o fermă din Cornwall , făcând lucrări literare.

În 1957 s-a întors în Polonia și a început să lucreze ca jurnalist în presa periodică catolică. În 1964, ea a devenit unul dintre inițiatorii Scrisorii 34în care a protestat împotriva restrângerii libertăţii de exprimare.

Zofia Kossak-Szczucka a murit pe 9 aprilie 1968 în orașul Bielsko-Biała și a fost înmormântată în cimitirul din Gorki Wielki.

Compoziții

Premii

Memorie

Note

  1. ↑ https://web.archive.org/web/20070927181637/http://www.zofiakossak.pl/aktualnosci/?nzw=info&nr=20
  2. ↑ 1 2 Szczucka Zofia (1889 - 1968) // Baza de date The Righteous Among the Nations  (ing.)
  3. ↑ Arhiva Arte Plastice - 2003.
  4. ↑ 1 2 Fundacja im. Zofii Kossak . Preluat la 24 decembrie 2018. Arhivat din original la 24 decembrie 2018.
  5. ↑ Copie arhivată . Preluat la 13 august 2018. Arhivat din original la 14 august 2018.
  6. ↑ Odezwa „Protest!” konspiracyjnego Frontu Odrodzenia Polski pióra Zofii Kossak- Szczuckiej, sierpień 1942 r. . Preluat la 2 ianuarie 2014. Arhivat din original la 7 noiembrie 2016.
  7. ↑ Site-ul Muzeului Zofia Kossak-Szczucka . Data accesului: 19 mai 2012. Arhivat din original pe 29 mai 2012.

Sursa

Link -uri