Kotsiubinsky, Mihail Mihailovici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 5 august 2022; verificările necesită 2 modificări .
Mihail Kotsiubinsky
ucrainean Mihailo Mihailovici Kotsiubinsky
Numele la naștere Kotsiubynsky Mikhailo Mikhailovici (ucraineană)
Aliasuri Zakhar Kozub
Data nașterii 5 (17) septembrie 1864 sau 1864
Locul nașterii
Data mortii 12 (25) aprilie 1913 sau 1913
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie scriitor, dramaturg
Ani de creativitate 1890-1913
Direcţie proză
Gen poveste, nuvelă
Limba lucrărilor ucrainean
Autograf
kotsubinsky.org
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Mihail Mihailovici Kotsiubinski ( ucrainean Mihailo Mikhailovici Kotsiubinski ; 5 septembrie  [17],  1864 , Vinnița  - 12 aprilie  [25],  1913 , Cernihiv ) - scriitor ucrainean , personaj public, clasic al literaturii ucrainene. Tatăl omului de stat sovietic ucrainean și lider al partidului Yuriy Kotsiubynsky . Tatăl adoptiv al liderului militar sovietic Vitali Primakov .

Biografie

Mihail Mikhailovici Kotsyubinsky s-a născut la 17 septembrie 1864 la Vinnitsa . Mama sa a fost nobila moldoveană Glikeria Maksimovna Abaza.

Mai târziu, soții Kotsiubinsky au părăsit Vinnița și s-au mutat să locuiască în sat, apoi - în orașul Bar . Acolo Mihail a fost trimis la școala elementară (1875-1876).

În 1876-1880, Kotsiubinsky a studiat la școala religioasă din Shargorod . În această perioadă, lucrările lui Taras Shevchenko , Marko Vovchok au făcut o impresie atât de puternică asupra lui Mihail, încât el însuși a vrut să devină scriitor. După ce a absolvit Școala Teologică Shargorod în 1880, Kotsiubynsky a călătorit la Kamenetz-Podolsk , intenționând să studieze la universitate, dar acest vis nu s-a împlinit. În 1881, familia Kotsiubinsky, care se mutase dintr-un loc în altul de ceva vreme, s-a întors la Vinnitsa. În 1882, Kotsiubinsky a fost arestat pentru legături cu Narodnaya Volya , iar după eliberare a fost luat sub supravegherea poliției.

Din cauza situației financiare dificile a familiei, tânărul nu a putut să-și continue studiile: mama sa a devenit oarbă, iar mai târziu (în 1886) a murit tatăl său. Responsabilitatea pentru o familie destul de numeroasă (8 persoane) a căzut pe umerii lui Mihail. În 1886-1889, a dat lecții particulare și continuă să studieze independent, iar în 1891, după ce a promovat un examen extern la școala reală din Vinnitsa pentru un profesor popular, a lucrat ca tutore.

În 1892-1896, Kotsyubinsky a fost membru al comisiei de filoxeră din Odesa, care a luptat împotriva dăunătorului strugurilor - filoxera. Munca în satele Basarabiei i-a dat material pentru scrierea unui ciclu de povestiri moldovenești: „Pentru binele comun”, „Pe-koptior”, „La mare preț”. Ani de muncă în această comisie i-au oferit lui Kotsiubynsky material bogat pentru creativitate. A avut ocazia să se familiarizeze cu viața altor popoare - moldoveni, tătari din Crimeea. O caracteristică a talentului său creativ a fost capacitatea de a transmite savoarea națională, viața și credințele altor popoare. [2]

Apoi, scriitorul a lucrat în Crimeea , ceea ce a aprins imaginația creativă a lui Kotsiubynsky, care era sensibil la exotic. În 1898 Mihail Mihailovici sa mutat la Cernihiv . La început a ocupat funcția de funcționar la Consiliul Zemstvo, a condus temporar biroul educației publice și a editat „colecția Zemsky a provinciei Cernihiv”. În septembrie 1900, s-a angajat la biroul de statistică al orașului, unde a lucrat până în 1911. La Cernigov a cunoscut-o pe Vera Ustinovna Deisha, s-a îndrăgostit, iar ea i-a devenit soție. Scriitorul, ca și viitoarea sa soție, a susținut ideile populiste și revoluționare. Michael a găsit un spirit înrudit în Vera. [3]

Aici, la Cernigov, copiii lui au crescut - Yuri , Oksana, Irina, Roman. În fiecare săptămână tineretul literar al orașului se aduna în casa scriitorului. Au venit aici viitori scriitori și poeți cunoscuți precum Vasil Blakitny , Nikolai Voronoi , Pavlo Tychina .

În 1900, Kotsiubinsky s-a angajat la biroul de statistică al orașului, unde a lucrat până în 1911 și unde a cunoscut-o pe Alexandra Aplaksina. După această întâlnire, a avut două vieți - într-una era un om de familie respectabil, respectabil și în a doua - nu mai era un tânăr iubit al unei fete destul de tinere - diferența lor de vârstă era de 16 ani. [3] Aventura a durat 10 ani, după ce a aflat despre care, soția l-a iertat pe Mihail, pentru a nu distruge familia.

Ulterior, M. Kotsyubinsky a început să călătorească. A călătorit în cea mai mare parte a Europei. Nu a fost doar „chemarea sufletului său ”, ci și nevoia de tratament. A vizitat frecvent insula italiană Capri , unde a primit tratament medical. În 1911, „Societatea susținătorilor științei și artei ucrainene” i-a acordat lui M. Kotsiubynsky o bursă pe viață de 2.000 de ruble pe an, pentru ca acesta să se poată retrage din serviciu. Cu toate acestea, scriitorul se simțea din ce în ce mai rău. Era chinuit de astm și tuberculoză .

În spital, M. Kotsyubinsky a aflat despre moartea celui mai bun prieten al său, compozitorul N. V. Lysenko (N. Shurova a vorbit în detaliu despre prietenia lor în cartea „Toți eram ca un cântec”).

În primăvara anului 1913, M. Kotsiubinsky a murit. A fost înmormântat pe Boldina Gora la Cernihiv .

Creativitate

Kotsyubinsky a fost și rămâne unul dintre cei mai originali prozatori ucraineni. El cunoștea nouă limbi străine, printre care greacă , tătară din Crimeea, țigană ; unul dintre primii din literatura ucraineană și-a dat seama de necesitatea reformării acesteia în direcția prozei europene moderne. Opera sa a fost întotdeauna subiect de controverse în rândul criticilor literari. Până acum, unii cercetători ai modernismului lui Kotsiubinsky îl numesc cu prudență impresionist în literatură.

Venind la literatura ucraineană, pe care Vinnichenko o numea atunci „vistieria sclavilor”, Kotsiubynsky a început să scrie așa cum scriau europenii. Cea mai mare influență asupra operei sale a fost Knut Hamsun și alți autori europeni. Dintre ruși, l-a apreciat pe Ivan Bunin, deși a scris că nu îi împărtășește filozofia. [patru]

Kotsiubynsky a început să-și încerce devreme mâna la literatură, s-a apucat de poezie, traduceri, eseuri, dar în curând domeniul principal al activității sale de scris, o adevărată vocație, a fost ficțiunea. De la primele experimente ale prozatorului Kotsiubinsky, povestirile „Andrey Soloveyko, sau Învățătura este lumină, iar ignoranța este întuneric” (1884), „21 decembrie, pentru o introducere” (1885), „Unchiul și mătușa” (1885) au ajuns la noi.

Kotsiubinsky a început să imprime în 1890 - revista pentru copii din Lviv „The Call” și-a publicat poemul „Our Hut”. În același an, a vizitat Lvov , stabilind contacte creative cu scriitori și editori locali, în special cu Ivan Franko . Călătoria a marcat începutul colaborării permanente a lui Kotsiubynsky cu publicațiile din Ucraina de Vest. La începutul anului 1891 a plecat în sat. Lopatintsy în Vinnitsa, unde a combinat munca unui profesor de acasă în familia unui angajat local (un contabil al unei fabrici de zahăr) cu un studiu aprofundat al vieții satului, limba populară, cultura și a început o muncă literară serioasă. Abia în 1891, de sub condei au ieșit poveștile „Kharitya”, „Yolka”, „Pyatizlotnik”, povestea „Despre credință”, basmul poetic „Fratele invidios”. Lucrările au atras atenția comunității literare, au arătat că un scriitor talentat a venit la proza ​​ucraineană.

La începutul anilor 1890, o parte din tânăra intelectualitate ucraineană, captată de ideile educaționale liberale, a format organizația Frația Taras, cu membrii căreia Kotsyubinsky a ținut legătura de ceva timp. Această legătură se reflectă în opera sa. În basmul „Ho” (1894), Kotsyubinsky a lăudat importanța activităților educaționale liberale.

Anii de ședere a lui Kotsiubinsky în serviciul guvernamental în Moldova și Crimeea au oferit material vital pentru lucrările sale „Pentru binele comun” (1895), „Ambasadorul țarului negru” (1897), „Vrăjitoarea” (1898), „În Legăturile Satanei” (1899), „La un preț mare” (1901), „Pe o piatră” (1902), „În lumea păcătoasă”, „Sub minarete” (1904). Una dintre dovezile că Kotsiubinsky, cu lucrările sale din ciclul moldo-crimeean, a depășit problemele locale, este că povestea sa „Pentru binele comun” a fost publicată în traducere rusă în jurnalul „Viața” (1899, cartea 12).

Slujba de cinci ani în comisia de filoxeră, bogată în realizări creative, a devenit o perioadă de creștere intensă pentru scriitor. Lăsându-și slujba în comisie, după o încercare nereușită de a obține un loc de muncă în Cernihiv , unde locuia familia, a plecat la Jytomyr , unde a ocupat diferite funcții în redacția ziarului local Volyn . La începutul anului 1898, Kotsiubinsky a obținut în sfârșit un loc de muncă în Cernihiv Zemstvo.

Un moment important în evoluția ideologică și literară a lui Kotsiubinsky a fost povestea „Păpușa” (1901). În The Doll, Kotsiubinsky a apărut ca un maestru remarcabil al analizei psihologice. Concentrarea asupra conflictelor psihologice devine o caracteristică definitorie a operei sale.

Oarecum în afara lucrării lui Kotsiubynsky sunt lucrări pe teme din trecutul poporului ucrainean - „Pe aripile unui cântec” (1895) și „La un preț mare” (1901). Sunt uniți de un ton romantic-sublim, eroic.

Nuvela „Floarea de măr” a fost inovatoare în literatura ucraineană pe această temă: s-a pus problema atitudinii scriitorului față de realitate, s-a spus că artistul sub nicio formă nu poate uita de datoria sa civică și profesională, trebuie să sufere de cineva. durerea altuia, de parcă ar fi a lui.

Kotsyubinsky revine de mai multe ori la tema „Culorii mărului” (ciclul de miniaturi „Din adâncuri”, poemul în proză „Memoria sufletului”, lucrarea neterminată „Web”, povestirile „ Intermezzo ” și "Vis"). Crezul ideologic și artistic exprimat în aceste lucrări este declarat și în scrisoarea de apel a lui M. Kotsiubinsky și M. Chernyavsky din 1903 către scriitorii ucraineni. Kotsyubinsky a văzut dezvoltarea ulterioară a literaturii ucrainene în extinderea orizonturilor sale tematice și ideologice, în căutarea unor noi forme artistice.

În cei cinci ani înainte de Revoluția din 1905-1907, Kotsyubinsky a scris și publicat povestea „Fata Morgana” ( Kyivskaya Starina , 1904). În ea, a surprins acele schimbări majore în conștiința țărănimii și noile tendințe în evoluția psihologiei sociale a satului, care s-au manifestat în plină forță în timpul revoluției. Revoluția a deschis în cele din urmă un nou sat lumii, iar Kotsiubinsky, fără nicio intervenție în textul povestirii, a continuat-o ca a doua parte a poveștii. A doua parte a povestirii „Fata morgana” (publicată în numărul din aprilie al „Buletinului literar și științific” din 1910) aparține celor mai remarcabile realizări creative ale lui Kotsyubinsky asociate cu evenimentele primei revoluții ruse.

În 1906-1912, pe lângă partea a doua a lui Fata morgana, Kotsyubinsky a creat nuvelele Râs, El umblă (1906), Necunoscut, Intermezzo, Pe drum (1907), Persona grata, Cum am mers la fântână" ( 1908), „Debut” (1909), „Vis”, „Scrisoare” (1911), „Un cadou pentru ziua onomastică”, „Caii nu sunt de vină”, studii „Lăudați viața!”, „Pe insulă” (1912), precum și povestea „ Umbrele strămoșilor uitați ” (1911).

În timpul călătoriilor pe insula Capri , scriitorul s-a întâlnit adesea cu Gorki , în iarna anilor 1911-1912 chiar a locuit cu el și a scris acolo „Caii nu sunt vinovați” și „Un cadou pentru o zi onomastică”.

Eseuri artistice "Lauda pentru viata!" și „Pe insulă”, scrisă în vara anului 1912, sunt ultimele lucrări ale lui Kotsiubinsky. Patosul triumfului vieții asupra morții este saturat de eseul „Laudă pentru viață!”. Laitmotivul eseului „Pe insulă” este ideea de continuitate, eternitatea existenței umane.

Practica lingvistică a lui Kotsiubinsky este unul dintre cele mai strălucitoare exemple de abordare amplă a dezvoltării limbii literare. Fără a nega importanța diferitelor stiluri ale limbii literare ucrainene, cuvinte noi, expresii originale, construcții, a considerat că principala sursă de îmbogățire a limbii literaturii este vorbirea națională.

Creativitatea Kotsiubynsky servește drept exemplu artistic pentru mai mult de o generație de scriitori ucraineni. Lucrările sale au fost traduse în multe limbi ale lumii.

Adaptări de ecran

Bazat pe lucrările scriitorului, filmele „ Zorii sângeroase ” (1957), „ Caii nu sunt de vină ” (1957), „ La un preț mare ” (1958), „ Umbrele strămoșilor uitați ” (1965), „ Au fost create A Gift for a Name Day " (1991).

Familie

Memorie

Note

  1. ↑ 1 2 Kotsyubinsky Mihail Mihailovici // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
  2. ↑ Despre proiect . odesa-memory.info. Preluat la 19 decembrie 2019. Arhivat din original la 19 decembrie 2019.
  3. ↑ 1 2 O coroană de amante și iertarea unei soții: viața secretă a scriitorului Mihail Kotsiubinsky . aif.ua (16 septembrie 2019). Preluat la 19 decembrie 2019. Arhivat din original la 19 decembrie 2019.
  4. ↑ Mykhailo Kotsiubinsky - un om festiv al literaturii ucrainene . www.golos.com.ua Preluat la 19 decembrie 2019. Arhivat din original la 19 decembrie 2019.

Link -uri

Literatură

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii