| Evgheni Kurdakov | |
|---|---|
| Numele la naștere | Evgheni Vasilievici Kurdakov |
| Data nașterii | 27 martie 1940 |
| Locul nașterii | Orenburg |
| Data mortii | 28 decembrie 2002 (62 de ani) |
| Un loc al morții | Novgorod |
| Ocupaţie | poet, prozator, traducător, florar, pictor, eseist |
Evgeny Vasilyevich Kurdakov ( 27 martie 1940 , Orenburg , RSFSR , URSS - 28 decembrie 2002 , Veliky Novgorod , Rusia ) - poet rus, prozator, florar, artist, eseist, traducător de poezie în rusă. Cercetător al semioticii limbii ruse, autor al conceptului original al originii sacre a vorbirii și genezei culturale.
Născut la 27 martie 1940 la Orenburg într-o familie de medici militari.
Din 1956 până în 1968 a locuit în Buzuluk , cu care este asociat începutul activității sale creatoare (prima apariție în 1961). A fost unul dintre organizatorii grupului poetic de tineret - BOMP ( Asociația Tinerilor Poeți Buzuluk ). Primele poezii au fost publicate în presa locală. În Buzuluk , a lucrat la o fabrică de inginerie grea ca operator de frezat.
A absolvit Cursurile Literare Superioare la Institutul Literar. A. M. Gorki cu o diplomă în critică și studii literare.
În 1968, la vârsta de 28 de ani, s-a mutat la Ust-Kamenogorsk . Și a trăit în Kazahstan timp de un sfert de secol . Datorită creativității sale naturale puternice, el a stăpânit arta sculpturii în lemn și a florăriei, despre care a scris în cartea „Pădurea și atelierul”. Acest meșteșug de artă Kurdakov a dat 10 ani. Evgheni Vasilievici a început să scrie poezie la vârsta de 38 de ani, iar în 1983 a fost publicată prima sa carte de poezii, Grădina mea vie.
În 1986, a fost publicată a doua carte de poezii, Țărmul meu etern. Poetul a fost admis în Uniunea Scriitorilor din URSS , mutat la Alma-Ata , a preluat traduceri ale celui mai faimos poet kazah Abai Kunanbaev . Cea mai mare parte a vieții lui Kurdakov a fost legată de Asia, de Kazahstan. A lucrat ca restaurator, specialist în meșteșuguri populare, creator de modă, cercetător senior la un muzeu etnografic, florar-decorator, consultant literar pentru Uniunea Scriitorilor, șef al departamentului unei reviste literare și şef al unui studio de poezie [1] .
După prăbușirea URSS, s-a întors în Rusia și și-a petrecut ultimii ani ai vieții în Veliky Novgorod . A lucrat ca șef al atelierelor de artă ale departamentului de PT&R a facultății FIT a Universității de Stat din Novgorod, numită după Iaroslav cel Înțelept . Membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia. Autor a șaisprezece cărți de poezie și proză publicate în Rusia și în străinătate.
Autor a peste două sute de publicații în reviste literare și de artă ale țării. Publicat în revistele capitalei, ziarele Orenburg, în almanahul „Gostiny Dvor” (1997, nr. 5; 1999, nr. 7; 2004, nr. 15; 2005, nr. 16), „Tower” (2004), „ OK" (2004, nr. 4), în colecțiile „Eternal Shore”, „Ei vor sosi!”, „The Salvat World Remembers”, „Russian Origins”, antologie „A fost o țară, a fost un război, acolo a fost dragoste” (M., 2004). Traducător turcesc. Cercetător al lucrării lui Gavriil Derzhavin , Alexander Pușkin , Fedor Tyutchev , Ivan Bunin , Serghei Yesenin , Nizami , Abai Kunanbaev . Membru corespondent al Academiei de Științe și Arte Petrovsky. Laureat al revistei Ogonyok în 1987, Contemporanul nostru în 1988 și 1994, Tânăra gardă în 1997, Premiul Pușkin „Fiica Căpitanului” pentru 1998, Premiul aniversar Pușkin în 1999.
A lucrat la cartea „Panteonul rus”, care explică metoda sa de descifrare și interpretare a semioticii limbii și geneza acesteia, inclusiv o analiză literă cu literă a oricăror cuvinte. Textul a fost predat unei persoane necunoscute pentru revizuire, dar s-a dovedit a fi probabil pierdut sau însușit. Probabil că lucrarea Exodus to Immortality a fost dedicată aceleiași probleme. Ambele lucrări nu s-au găsit printre cele tipărite. Dar fragmentele lor și tehnica în sine sunt reproduse în cartea Studii alese.
A murit la Veliky Novgorod pe 28 decembrie 2002 și a fost înmormântat pe 30 decembrie în orașul Staraya Russa.
De asemenea, este potrivit să citam aici o poezie despre Joseph Brodsky, care aparține unuia dintre cei mai talentați poeți moderni - Yevgeny Kurdakov, care în tinerețe a cunoscut îndeaproape viitorul laureat. Yevgeny Kurdakov, apropo, reproduce într-o anumită măsură stilul lui Joseph Brodsky, iar poemul său poate fi înțeles chiar ca o parodie, dar o parodie de un nivel înalt, care din punct de vedere creativ își depășește originalul:
Mormăiturile și șuierăturile unui colegiu, o șoaptă a unui egal,
Fie este rău pentru el, fie ultima rezervă este epuizată, Ori
experiența exililor anteriori pur și simplu nu este pentru viitor,
Că nici în depărtare nu au închis ochii în patria lor?
— Vadim Kozhinov