Leclan, Jean
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 21 martie 2020; verificările necesită 7 modificări .| Jean Leclan | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| fr. Jean Leclant | |||||||||
| Data nașterii | 8 august 1920 [1] | ||||||||
| Locul nașterii | |||||||||
| Data mortii | 16 septembrie 2011 [2] [3] [4] […] (în vârstă de 91 de ani) | ||||||||
| Un loc al morții | |||||||||
| Țară | |||||||||
| Loc de munca |
|
||||||||
| Alma Mater | |||||||||
| Grad academic | agregare în geografie [d] | ||||||||
| Premii și premii |
|
||||||||
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |||||||||
Jean Leclant ( fr. Jean Leclant ; 8 august 1920 , Paris - 16 septembrie 2011 [9] , Paris ) este un orientalist și egiptolog francez , specialist în domeniul istoriei, în special al civilizației faraonilor. Scrierile sale au fost dedicate civilizației meroitice , istoriei religioase și istoriei artei picturii icoanelor și etnografiei. Membru străin al Academiei Ruse de Științe (1994).
Biografie
Născut și murit la Paris.
În 1940 a studiat la Școala Normală Superioară din Paris, în 1945 a devenit profesor de geografie.
În perioada 1946-1948. a lucrat ca cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică și consilier autorizat al muzeelor naționale. În 1948-1952. A fost membru al Institutului Francez de Arheologie Orientală din Cairo (IFAO). În 1952, Jean Leclane a fost însărcinat să înființeze Departamentul de Antichități din Etiopia. În 1953 a primit diplomă cu distincție de la Școala Practică de Studii Superioare. În perioada 1953-1963. a predat, ulterior, în 1955, a devenit profesor la Universitatea din Strasbourg și a primit un doctorat în arte.
În 1963-1979. - Profesor de egiptologie la Sorbona , în 1964-1990. cercetare supervizată la Școala Practică de Studii Superioare. În 1979-1990. Jean Leklan a fost profesor de egiptologie la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Franța - College de France , iar din 1992 - director al Muzeului Villa Querillos.
În 1993 a fost distins cu Premiul Balzan la nominalizarea „Artă antică și arheologie”.
A condus Misiunea Arheologilor Experți în Etiopia (1952-1956), Misiunea Arheologică Franceză din Saqqara (1963) și Misiunea Arheologică Franceză în Sudan (Soleb, 1960-1978; Sedenga din 1979). De asemenea, Jean Leclane a făcut numeroase săpături în Egipt ( Karnak ), Saqqara și Tanis ; în Sudan (Soleb, Sedenga), Etiopia ( Aksum ).
În ultimii ani ai vieții, a ocupat funcția de vicepreședinte al Observatorului Patrimoniului Religios (ORS), o organizație multi-religioasă creată pentru a păstra influența moștenirii religioase franceze. A fost unul dintre inițiatorii petiției Libertatea istoriei.
A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse , arondismentul 6.
Premii
- Marele Ofițer al Legiunii de Onoare
- Comandant al Ordinului Național al Meritului
- Comandant al Ordinului Palmele Academice
- Comandant al Ordinului Artelor și Literelor
- Marele Ofițer al Ordinului de Merit al Republicii Italiene
- Ofițer al Ordinului Imperial Menelik II (Etiopia)
- Ordinul clasa I din El Nillen (Sudan)
- Marele Ofițer al Ordinului Republicii Egipt
- Doctor „ honoris causa ” al Universității din Leuven
- Doctor „honoris causa” al Universității din Bologna
- Doctor „honoris causa” al Universității din Viena
- Selectat ca membru obișnuit al Academiei de Inscripții și Literatură Bellese , care a fost condusă de egiptologul Jacques Vangyi. A fost ales postum secretar al aceleiași Academii.
Publicații
- „Sur les Enquêtes sacerdoces et les sanctuaires égyptiens à l'époque dite Éthiopienne, [10]”, [11], BdE, IFAO, Le Caire, 1954.
- Cu Paul Barguet Clément et Robichon, „Karnak-nord [12]”, 2 vol., FIFAO, Le Caire, 1954.
- „Fouilles et travaux en Égypte, 1955-1957”, [13], fasc. 1, Orientalia, Pontificium institutum biblicum, Roma, 1958.
- „Fouilles et travaux en Égypte et au Soudan”, 1960-1961, [14], fasc. 3, Orientalia, Pontificium institutum biblicum, Roma, 1962.
- „Fouilles et travaux en Égypte et au Soudan”, 1961-1962, [15], fasc. 2, Orientalia, Pontificium institutum biblicum, Roma, 1963.
- „Recherches sur les monuments Thébains de la [16] dite éthiopienne”, 2 vol., BdE, IFAO, Le Caire, 1965.
- Cu Michela Schiff Giorgini et Clément Robichon, „Soleb [17], 1813-1963”, Sansoni, Florența, 1965.
- Cu Michela Schiff Giorgini et Clément Robichon, „Soleb [18], les nécropoles”, Sansoni, Florența, 1971.
- Avec Jean-Philippe Lauer, „Mission archéologique de Saqqarah, [19], le temple du haut complexe funéraire du roi Téti”, BdE, IFAO, Le Caire, 1972.
- Avec Gisèle Clerc, „Inventaire bibliographique des Isiaca”, EJ Brill, Leiden, 1972-1974.
- „Les textes de la pyramide de Pépi [20], reconstitution de la paroi est de l'antichambre”, CRAIBL, Paris, 1977.
- Avec Audran Labrousse et Jean-Philippe Lauer, "Mission archéologique de Saqqarah. [21], Le temple du haut complexe funéraire du roi Ounas," [22], BdE, IFAO, Le Caire, 1977.
- „Recherches à la pyramide de Pépi [23] (Saqqarah 1972-1976),” BSFE, Paris, 10/1976-03/1977.
- Cu Cyril Aldred, Jean-Louis Hellouin de Cenival, Fernand Debono, Christiane Desroches Noblecourt, Jean-Philippe Lauer et Jean Vercoutter, „Le temps des pyramides”, l'univers des forms, Gallimard, Paris, 1978.
- Cu Cyril Aldred, Paul Barguet, Christiane Desroches Noblecourt și HW Müller, „l’empire des conquérants”, l’univers des forms, Gallimard, Paris, 1979.
- „Fouilles et travaux en Égypte et au Soudan, 1978-1979”, [24], [25], Orientalia, 1980.
- Avec Cyril Aldred, François Daumas et Christiane Desroches Noblecourt, "L'Égypte du crépuscule", l'univers des forms, Gallimard, Paris, 1980.
- „TP Pépi [26], [27], à propos des textes des pyramides”, MGEM, IFAO, Le Caire, 1985.
- „De l’égyptophilie à l’égyptologie”, Académie des inscriptions et belles lettres, Paris, 1985.
- Avec HG Fischer, „l’écriture et l’art de l’Égypte ancienne, Quatre leçons sur la paléographie et l’épigraphie pharaoniques”, PUF, Paris, 1986.
- Avec A. Zivie, „Memphis et ses nécropoles au Nouvel Empire”, Nouvelles données, nouvelles questions, CNRS, Paris, 1988.
- „Aux sources de l'egyptologie européenne: Champollion, Young, Rosellini, Lepsius”, Académie des inscriptions et belles-lettres, Paris, 1991.
- „Activitățile arheologice în Egipt”, Vol. 1, [28], Atti del [29] Congresso Internazionale di Egittologia, Torino, 1992.
- „Noubounet, une nouvelle reine d'Égypte”, [30], Gegengabe Brunner-Traut, Attempto Verlag, Tübingen, 1992.
- „À propos des Aegyptiaca du haut Moyen Âge en France”, [31], The Heritage of Egypt. Studii Iversen, Museum Tusculanum Press, Copenhaga, 1992.
- „Diana Nemorensis, Isis et Bubastis”, [32], Studies in Pharaonic Religion and Society in onoarea lui J. Gwyn Griffiths, The Egypt Exploration Society, Londra, 1992.
- Avec Gisèle Clerc, „Fouilles et travaux en Égypte et au Soudan, 1993-1994”, [33], fasc. 3, [34], Orientalia, Roma, 1995.
- „Avant-propos”, [35], L'Égyptomanie à l'épreuve de l'archéologie, Musée du Louvre, Paris, 1996.
- Avec Gisèle Clerc, „Fouilles et travaux en Égypte et au Soudan, 1994-1995”, [36], fasc. 3, [37], Orientalia, Roma, 1996.
- Avec Jean-Philippe Lauer et Audran Labrousse, „L'architecture des pyramides à textes, [38], Saqqara Nord,” 2 vol., [39], BdE, IFAO, Le Caire, 1996.
- Avec M. Rassart-Debergh, „Textiles d'Antinoé”, Donation E. Guimet, Muséum d'histoire naturelle, Colmar, 1997.
- Avec C. Langlois, A. Decaux, J. Tulard, F. Gros et G. Le Rider, „L'expédition d'Égypte, postérités prospectives et”, Palais de l'Institut, Paris, 1998.
- Avec Dominique Valbelle, „Le décret de Memphis, bicentenaire de la découverte de la Pierre de Rosette”, De Boccard, Paris, 1999.
- Avec G. Mokhtar, „l'empire de Koush: Napata et Méroé, In Histoire Générale de l'Afrique”. Volumul [40]: L'Afrique Ancienne, Présence Africaine/Edicef/Unesco, Paris, Nouvelle edition, 2000.
- „Répertoire d'épigraphie méroïtique: corpus des inscriptions publiées”, 3 vol., Académie des Inscriptions et Belles Lettres, Paris, 2000.
- „Au fil du Nil, French le d'égyptologue”, Académie des inscriptions et belles lettres, Paris, 2001.
- Cu Catherine Berger-el Naggar, Mathieu Bernard et I. Pierre-Croisiau, „Les textes de la pyramide de Pépy [41], 1”, édition, description et analyse, 2, facsimilés, MIFAO, Le Caire, 2001.
- „Dictionnaire de l'Antiquité”, PUF, Paris, 2005, colecţia Quadrige, 2464 pagini, [42].
Note
- ↑ 1 2 www.accademiadellescienze.it (italiană)
- ↑ http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2011/09/16/97001-20110916FILWWW00557-info-figaro-l-egyptologue-jean-leclant-est-mort.php
- ↑ Jean Leclant // AlKindi (catalogul online al Institutului Dominican de Studii Orientale)
- ↑ Jean Leclant // www.accademiadellescienze.it (italiană)
- ↑ Jean Leclant // Annuaire prosopographique : la France savante
- ↑ File des personnes decédees
- ↑ Lista profesorilor de la College de France
- ↑ 1 2 3 4 5 6 Jean Leclant // Annuaire prosopographique : la France savante
- ↑ lefigaro.fr . INFO LE FIGARO - L'Égyptologue Jean Leclant est mort , Le Figaro . Arhivat din original pe 4 noiembrie 2016. Preluat la 3 noiembrie 2016.
Link -uri
 Genealogie și necropole | ||||
|---|---|---|---|---|
| ||||