| Lechaim | |
|---|---|
| Barack Obama la Zidul Plângerii ( Coperta # 11 2008 ) | |
| Specializare | jurnal literar |
| Periodicitate | o data pe luna |
| Limba | Rusă |
| Adresa editorială | 127018, Moscova, 2. Vysheslavtsev per., 5a |
| Editor sef | Borukh Gorin |
| Țară | |
| Data fondarii | 1991 |
| Circulaţie | 30 de mii de exemplare. (2016) |
| ISSN al versiunii tipărite | 0869-5792 |
| site web | lechaim.ru |
„ Lechaim ” este o revistă lunară rusă ilustrată literară și jurnalistică dedicată istoriei, culturii și religiei poporului evreu . Combină o varietate de genuri - ficțiune, critică, eseuri istorice, recenzii și recenzii. Jurnalul a început publicarea în decembrie 1991 la inițiativa lui Borukh Gorin , care a devenit redactor-șef [1] [2] [3] .
Revista a fost fondată la sfârșitul anului 1991 (certificatul de înregistrare a fost primit la 22 mai 1992) de Borukh Gorin , jurnalist și activist al comunității Maryinoroshchinskaya a mișcării Chabad . Inițial, s-a presupus că noua revistă se va numi „Shalom”, dar apoi a fost ales cuvântul „Lechaim” [4] .
Primul număr al revistei a constat din opt pagini și, conform evaluării ulterioare a lui Borukh Gorin , semăna cu o „copiere de circulație pentru studenți”. În primul an revista a fost publicată neregulat. Până la mijlocul anilor 1990, aproape toate materialele publicate în revistă erau traduse, introducând cititorii în elementele de bază ale vieții evreiești [5] , iar revista în sine nu era de o calitate foarte bună ca „agitare” [6] . Potrivit lui Borukh Gorin, la început revista a fost citită „pentru că nu era nimic altceva de citit” [7] . Din a doua jumătate a anilor 1990, conform memoriilor lui B. Gorin, a început să înțeleagă că trebuie să facă o revistă evreiască, și nu o revistă Chabad [6] . Și până la sfârșitul anilor 1990, Lechaim, conform unuia dintre experți, a devenit „o publicație plină de culoare elegantă, cu o imprimare excelentă și o circulație record pentru mass-media evreiască” [8] . În anii 2000, tirajul revistei ajunge la 50.000 de exemplare pe lună, apare o versiune pe Internet, care iese cu două săptămâni mai devreme decât versiunea pe hârtie. În anii 2000 a avut loc o extindere radicală a cercului de autori și subiecte, respingerea retipăririlor în favoarea materialelor exclusive. Revista reușește să iasă din cadrul „departamentalismului” și să se transforme treptat într-o revistă care este interesantă nu doar pentru evreii religioși și chiar nu numai pentru evrei în general [9] .
Expertul media Mikhail Gold a remarcat la mijlocul anilor 2000 că strategia lui Lechaim este „o modalitate eficientă de a ajunge la contingentul care ocolește sinagoga pe a treia cale” [8] . Începând din 2011, preprinturile clasicilor literaturii idiș au început să fie publicate ca anexă la reviste, care sunt apoi publicate în ediții separate. Pe 5 decembrie 2011, rabinul-șef al Rusiei Berl Lazăr i-a felicitat pe editori, echipa de autori și cititori ai Lechaim cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la publicarea revistei. Felicitările au menționat că paginile revistei reflectau fiecare etapă a restaurării comunității evreiești din Rusia. „Astăzi, pentru toți evreii vorbitori de limbă rusă, este foarte important să existe o astfel de revistă, încât paginile ei să analizeze profund situația din comunitate și din lumea evreiască în ansamblu, încât să familiarizeze constant cititorii cu comorile spiritualității evreiești. , cultură și literatură; că el, în cele din urmă, nu numai că le dezvăluie oamenilor paginile importante ale istoriei noastre, ci se oferă și să tragă din ele lecții pentru azi și mâine. Creșterea tirajului lui Lechaim indică clar că interesul pentru revistă este în continuă creștere - și acest lucru este dovedit nu numai de creșterea generală a conștiinței de sine evreiești în țara noastră, ci mai ales de faptul că personalul revistei este capabil să găsiți subiecte cu adevărat relevante, interesante pentru multe mii de oameni, analizați-le în profunzime și discutați-le inteligent cu cititorul”, a subliniat Rabinul-șef al Rusiei [10] . Până în 2007, titlurile revistei erau în mare parte situaționale: titlurile apăreau și dispăreau în funcție de prezența sau absența materialelor. Publicații ale scrisorilor celui de-al șaptelea Lubavitcher Rebbe Menachem-Mendl Schneersohn , eseuri ale rabinului Berl Lazar despre probleme de actualitate și știri ale Federației Comunităților Evreiești din CSI (de la începutul anilor 2000 - Știrile Federației Comunităților Evreiești din Rusia ) erau obligatorii. În 2007–2014, numărul de secțiuni a fost reformatat treptat în conformitate cu conceptul misiunii revistei (vezi mai jos). În ianuarie 2007, publicațiile revistei sunt strict structurate pe secțiuni (la acea vreme erau șapte). La sfârșitul anului 2008, a fost desființată secțiunea Walk of Fame, unde, începând cu anii 1990, au fost publicate articole despre evrei de seamă și un calendar de date memorabile evreiești. Necrologurile din această secțiune au fost mutate în secțiunea Răscruce. Din aprilie 2006 până în martie 2014, revista a avut o secțiune numită „Knigonosha”, care a moștenit tradițiile revistei cu același nume, publicată la începutul anilor 2000 de editura Geșarim și atașată Lechaim. În viitor, funcțiile sale au fost repartizate între secțiile „Universitate”, „Răscruce” și „Parcul Culturii”. Începând din 2014, revista cuprinde cinci secțiuni: „Casa Învățării”, dedicată studiului gândirii evreiești bazată pe Tora. Secțiunea include mai multe rubrici: „Mesaje ale Rabinului Lubavici ”, „Cuvântul rabinului” (coloana rabinului-șef al Rusiei Berl Lazăr ), „Citirea Torei”, „Calendar”, „Ciunță de cunoaștere”, „Actual Alacha”. „Universitate”, care include articole și eseuri educaționale, precum și eseuri pe teme științifice actuale și răspunsuri la întrebări legate de studiul iudaismului. „Crossroads” este un jurnalistic, axat pe materiale problematice, care analizează evenimente socio-politice și culturale care sunt relevante în lumea evreiască, reprezentând o gamă largă de opinii ale experților. „Parcul Culturii”, care include interviuri cu personalități culturale, o trecere în revistă a noutăților de carte, noutăți ale cinematografiei, albume muzicale, afișe de expoziții și spectacole, precum și rețete de preparate cușer. „Biblioteca”, unde sunt publicate lucrări originale în limba rusă și traduse ale autorilor evrei. Multe lucrări ale clasicilor evrei scrise în ebraică, idiș și engleză sunt adesea publicate aici pentru prima dată în limba rusă, precum și primele publicații de povestiri ale scriitorilor evrei moderni vorbitori de rusă.
Într-un interviu acordat agenției de știri evreiești , publicat în octombrie 2004, Boruch Gorin a definit misiunea revistei astfel:
„Astăzi, sarcina revistei nu este să „învețe să fii evreu”, ci să-i implice în propria lor lume. Nu spunem: aceasta este tradiția mea, istoria mea. Noi spunem: aceasta este tradiția ta, istoria ta, poruncile tale, literatura ta” [11] ,
iar într-un interviu acordat portalului de internet Jewish.ru, publicat în decembrie 2013, B. Gorin a spus despre misiunea revistei pe care a avut-o -
„scopul cultural pe care îl au activitățile evreiești din țară. În cadrul acesteia, el își propune o sarcină foarte clară: să facă această revistă interesantă pentru o persoană care nu este prea implicată în viața evreiască, astfel încât acesta să fie firul lui de legătură, care să-l implice în sfera intereselor evreiești. Este clar că pot fi evrei sau neevrei, nu contează” [5] .
Până în 2009, revista era gratuită. Tirajul actual al revistei este de 30.000 de exemplare pe lună. Este distribuit în sinagogi și centre comunitare din toată Rusia, membri ai Federației Comunităților Evreiești din Rusia (aproximativ 160 de comunități), precum și în CSI și țările baltice - prin abonament și prin comunități. În SUA, Europa și Israel, este distribuit doar prin abonament privat. Versiunea online a revistei , blogul și contul de Facebook funcționează .
Redacția revistei este situată la Moscova, la adresa: 2nd Vysheslavtsev lane , numărul casei 5-A. Pentru 2016, pe lângă redactorul-șef Borukh Gorin, redacția include directorul administrativ Yakov Ratner, secretarul executiv Elena Kallo, editorul artistic Evgenia Chernenkova, editorii Larisa Bespalova, Ishaya Gisser, Galina Zelenina, Irina Mak, Afanasy Mamedov , Liza Novikova, Yehuda Rabeiko, Victoria Ryabtseva, Mihail Edelstein ; asistent editor de artă Dmitri Kobrinsky, corector Iulia Bliskovskaya, autor de layout Evgeny Grigoriev.
Printre autorii revistei se numără rabinul-șef al Rusiei Berl Lazar (articolele sale sunt publicate în fiecare număr), publiciștii Arie Barats , Vladimir Beider , Mihail Gorelik, Shaul Reznik, Evgeny Satanovsky , scriitorii Grigory Kanovich , frații David și Yakov Shekhter, Alexander Ilichevski , Arkan Kariv , Asar Eppel , Mihail Kaganovici , cunoscuții jurnaliști ruși Boris Klin, Nikolai Svanidze , Grigory Revzin , istoricii Oleg Budnitsky , Valery Dymshits, Galina Zelenina, Ghenady Kostyrchenko , Alexander Lokshin, Kat Semyon Chardic Benedict , criticul literar Sarnov , Mihail Edelstein .
În anii 1990, directorul de publicitate al revistei Lechaim a fost Alexander Boroda , care a devenit ulterior președinte al Federației Comunităților Evreiești din Rusia [9] .