D'Aumont, Louis-Marie-Victor

Louis Marie Victor d'Aumont
fr.  Louis Marie Victor d'Aumont
Guvernatorul Boulogne și Boulogne
Ducele d'Aumont
1669  - 1704
Predecesor	Antoine d'Aumont
Succesor	Louis d'Aumont
Naștere	9 decembrie 1632( 09.12.1632 )
Moarte	19 martie 1704 (71 de ani) Paris( 1704-03-19 )
Gen	Casa d'Aumont
Tată	Antoine d'Aumont
Mamă	Catherine Scarron de Wavre
Soție	Madeleine Fare Le Tellier [d] și Françoise Angélique de la Mothe Houdancourt [d]
Copii	Louis d'Aumont de Rochebaron [d] , Louis François d'Aumont [d] și Anne Charlotte d'Aumont [d]
Educaţie	Universitatea din Paris
Premii
Serviciu militar
Afiliere	Regatul Franței
Rang	mareșal de tabără
bătălii	Războiul de treizeci de ani Războiul franco-spaniol (1635–1659) Războiul de devoluție Războiul olandez Liga din Augsburg Războiul
Fișiere media la Wikimedia Commons

Louis-Marie-Victor d'Aumont de Rochebaron ( franceză  Louis-Marie-Victor d'Aumont de Rochebaron ; 9 decembrie 1632 - 19 martie 1704, Paris ), duce d'Aumont , egal al Franței - general francez.

Biografie

Fiul ducelui Antoine d'Aumont , mareșalul Franței, și al lui Catherine Scarron de Wavre.

Marchiz de Villequier, Île et Nolay , Comte de Berzey, Baron de Champs, Rosteiner , Jauncey, Estrabon, Conves și Molino, Seigneur de Lys, La Mothe, La Foret, Grailly și La Tour-Brillebo.

Inițial a fost cunoscut sub numele de marchizul de Champs.

La 16 noiembrie 1644 a primit o companie de chevolejers , vacant după moartea marchizului d'Aumont . La 5 februarie 1646, a recrutat un regiment de cavalerie cu nume propriu și a servit în același an ca voluntar la asediul Dunkerque și în 1647 la asediul La Base și a fost în fruntea regimentului său la asediul lui Ypres și bătălia de la Lance din 1648.

13 ianuarie 1649 a primit un brevet de comandă la Boulogne în absența marchizului de Villequier, tatăl său, și a comandat în acel an și în următorul.

La 5 ianuarie 1651, a luat titlul de marchiz de Villequier, după ce tatăl său a devenit Mareșal al Franței, și a primit din nou un brevet de comandă în Boulogne și locuri dependente în absența tatălui său. La 3 iunie, a devenit moștenitorul postului de căpitan al tatălui său al companiei gărzii regale (mai târziu compania din Luxemburg).

Campmeister (14.07.1652). În această calitate, a slujit la asediul Saint-Menu (1653), la asediul lui Stenay și la asistența lui Arras (1654), la asediile Landrecy , Condé și Saint-Ghilain (1655), la asediul și bătălia de la Valenciennes ( 1656), asediul lui Montmedy (1657), conducând ierni în Boulogne și Boulogne .

26 februarie 1658 numit moștenitor al tatălui său ca guvernator de Boulogne. A participat la Bătălia Dunelor , luând Dunkirk, Berg , Fürn , Oudenarde , Menin și Ypres în același an. După încheierea Păcii Iberice, el și-a desființat regimentul, conform ordinului din 18 aprilie 1661.

La 2 decembrie 1665, când a fost creat regimentul de cuirasieri al Regelui, a devenit locotenent de cap de tabără, iar din ordinul din 7 decembrie i-a fost restabilit regimentul de cavalerie.

Brigadier de cavalerie (5/5/1667), a servit în această calitate la asediile Tournai , Douai și Lille . În ianuarie 1668, a demisionat de la comanda unui regiment de cuirasieri și la 3 aprilie a fost numit comandant al cavaleriei în armată, care urma să fie condusă de ducele de Orleans . Pe 2 mai s-a semnat pacea, iar din ordinul Regimentului 24 Cavalerie Omon a fost desființat.

11 ianuarie 1669 i-a succedat tatălui său ca duce și egal. Primul nobil al Casei Regelui (10.03), a depus jurământul a doua zi și a refuzat postul de căpitan al gărzii.

L-a însoțit pe rege în campaniile din Țările de Jos în 1672-1673. Prin brevet din 10 decembrie 1673, a format un regiment de cavalerie pe numele său, pe care l-a comandat până în martie 1677, urmând alături de rege în toate campaniile.

Odată cu izbucnirea războiului, patenta Ligii din Augsburg din 20 august 1688 și-a format din nou regimentul de cavalerie. La 31 decembrie, i s-a acordat titlul de cavaler al ordinelor regelui . L-a însoțit pe rege la asediile lui Mons și Namur . El a predat comanda regimentului în ianuarie 1692 și a părăsit serviciul militar.

În 1701 a devenit membru de onoare al Academiei de Inscripții și Litere Belle .

Familie

Prima soție (21.11.1660): Madeleine-Far Letelier (c. 1646 - 22.06.1668), fiica lui Michel Letelier , cancelarul Franței, și a lui Elisabeth Turpin

Copii:

• Ducele Ludovic (19.06.1667 - 06.04.1723). Soția (1690): Olympus de Brouilly (d. 1723), fiica lui Antoine de Brouilly , marchizul de Pienne și Françoise Gaudet
• fiu (m. 9.1669)
• Madeleine Elizabeth Far (1662-18/10/1728). Soț (14.10.1677): marchizul Jacques-Louis de Behringen (d. 1723)
• Anne-Charlotte (1664-15.04.1724). Soț (4.02.1683): ​​Marchiz Francois-Joseph de Créquy (1662-1702)

A doua soție (28.11.1669): Francoise-Angelique de Lamothe- Houdancourt (1650 - 04.05.1711), doamna de Fayel, fiica lui Philippe de Lamothe-Houdancourt , duce de Cardon, mareșal al Franței și Louise de Pree, Marquise de tusi

fiul:

• Louis-Francois (30 martie 1671 - 6 noiembrie 1751), marchiz de Champs, duce d'Humières. Soția (15.05.1690): Anne-Louise-Julie de Crevant d'Humière (1665 - 19.11.1748), fiica lui Ludovic al IV-lea de Crevant , duce d'Humière și Louise Antoinette de Lachâtre

Bastard:

• Louis d'Aumont (c. 1675 - 05/09/1747), numit de Jauncey. Călăreț, Domnul de Jauncey, Cavaler al Ordinului Saint Louis , maior al Regimentului de Cavalerie Beringen. Anunțat de rege în decembrie 1739, ispravnic al paginilor Grajdurilor Mici și Camerei

Literatură

• Pere Anselme . Istoria genealogică și cronologică a casei regale din Franța. T.IV. - P. , 1728., pp. 878-879
• Pere Anselme . Istoria genealogică și cronologică a casei regale din Franța. T. IX. - P. : Companie des Librairies, 1733., p. 233
• Aubert de La Chesnaye Des Bois F.-A. Dictionnaire de la noblesse. T.II. - P. : Schlesinger frères, 1863., col. 47-48
• Pinard F.-J.-G. Cronologie istorică militară. T. VI. — P.: Claud Herissant, 1763, pp. 350-352

În cataloagele bibliografice	BNF : 15071916d