Simfonia „Manfred” în si minor , op. 58 - program simfonie de Piotr Ilici Ceaikovski , scrisă în mai-august 1885 pe intriga poeziei cu același nume a lui Byron . Cronologic, această simfonie ocupă un loc între simfoniile a IV-a și a V- a ale compozitorului. A fost interpretat pentru prima dată la 11 martie 1886 la Moscova sub conducerea lui M. Erdmansderfer . La 22 noiembrie a aceluiași an, simfonia a fost interpretată pentru prima dată în SUA și a fost publicată de Jurgenson .
Programul lui Ceaikovski caracterizează în general doar conținutul muzicii și nu conține indicații muzicale reale. Cartea de referință a lui Yu. N. Tyulin „ Operele lui Ceaikovski” menționează denumirea „simfonie în 4 scene” [1] .
Programul pe care Ceaikovski l-a compilat în timpul lucrării sale asupra simfoniei a primit următoarea formă:
1. Manfred rătăcește în Alpi. Chinuit de întrebările fatale ale vieții, chinuit de dorul arzător al lipsei de speranță și de amintirea unui trecut criminal, el se confruntă cu o durere psihică severă. Manfred a pătruns adânc în secretele magiei și comunică în mod imperios cu forțe infernale puternice, dar nici ele, nici nimic din lume nu-i poate oferi singur uitarea pe care o cere. Amintirea răposatului Astarte, iubit cândva cu pasiune de el, îi roade și roade inima și nu există granițe, nu există sfârșit pentru deznădejdea nemărginită a lui Manfred.
2. Zâna alpină îi apare lui Manfred într-un curcubeu de spray de la cascadă.
3. Pastorală. O imagine a unei vieți simple, sărace și libere a munților.
4. Săli subterane ale lui Ahriman. orgie infernală. Apariția lui Manfred printre bacanale. Chemarea și apariția umbrei lui Astarte. Moartea și iertarea lui Manfred.
| Petru Ilici Ceaikovski | |||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||