Marlena Zagoni | |||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
rom. Marlena Predescu [1] | |||||||||||||||||
informatii personale | |||||||||||||||||
Podea | femeie [1] [2] | ||||||||||||||||
Țară | |||||||||||||||||
Specializare | canotaj | ||||||||||||||||
Club | Steaua ( Bucuresti ) | ||||||||||||||||
Data nașterii | 22 ianuarie 1951 [1] [2] (în vârstă de 71 de ani) | ||||||||||||||||
Locul nașterii | |||||||||||||||||
Creştere | 171 cm | ||||||||||||||||
Greutatea | 70 kg | ||||||||||||||||
Premii si medalii
|
Marlena Zagoni ( Rom. Marlena Zagoni ; nascuta la 22 ianuarie 1951 [1] [2] , Lucieni [d] , Dymbovitsa ), nascuta Predescu ( Rom. Predescu ) este o canotoare romana care a jucat la echipa nationala de canotaj a Romaniei in 1970- x ani. Medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de Vară de la Moscova , câștigător a două medalii de bronz la campionatele mondiale, câștigător și medaliat la regate de importanță națională.
Marlena Predescu s-a născut la 22 ianuarie 1951 în comuna Lucieni , județul Dymbovica , România . Ea a fost angajată în canotaj academic la București în cluburile de canotaj din Capitală „Dinamo” și „Steaua”.
Ea a debutat la nivel internațional de adulți în sezonul 1973, când a intrat în echipa principală a naționalei României și a evoluat la dublu la Campionatele Europene de la Moscova. Totuși, ea a reușit să se califice aici doar în finala B de repechaj și s-a clasat pe locul opt în protocolul final al competiției.
În 1974 a vizitat Campionatele Mondiale de la Lucerna , de unde a adus un premiu de bronz câștigat în clasamentul swing steering fours.
La Campionatele Mondiale din 1975 de la Nottingham, ea a devenit medaliată cu bronz la douăzeci fără direcție.
Datorită unei serii de spectacole de succes, i s-a acordat dreptul de a apăra onoarea țării la Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal - a început în programul de doi fără direcție împreună cu partenera ei Marinela Maxim, arătând al șaselea rezultat la linia de sosire. .
După Jocurile Olimpice de la Montreal, Zagoni a rămas în echipa României de canotaj pentru un alt ciclu olimpic și a continuat să participe la mari regate internaționale. Așadar, în 1977, ea a evoluat la Campionatele Mondiale de la Amsterdam , unde a ocupat locul al patrulea la douăzeci fără direcție.
La campionatul mondial din 1978 de la Carapiro la aceeași disciplină, a fost a cincea.
În 1979, la Campionatele Mondiale de la Bled , a terminat pe locul patru în opt.
Fiind printre liderii echipei naționale a României, s-a calificat cu succes la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova . În cadrul echipajului, care a mai făcut parte din canotajele Angelica Aposteanu , Elena Bondar , Rodica Fryntu , Florica Bucur , Rodica Pușkatu , Ana Ilyuta , Maria Constantinescu și cârmaciul Elena Dobritsoyu , ea a arătat cel de-al treilea rezultat în programul de swing-uri în opt, sărind înainte. echipajele din Germania de Est și Soyuz sovietic, care au ajuns pe linia de sosire primul, respectiv al doilea, au câștigat astfel medalia olimpică de bronz. La scurt timp după încheierea acestor competiții, ea a decis să își pună capăt carierei sportive [3] [4] .
Site-uri tematice |
---|