Sociolectul marolian ( fr. Marols sau Marollien , olandeză Brusselse Sproek ) este un sociolect „proletar” special din vechiul Bruxelles. A locuit în zona orașului Marolla , unde s-au stabilit în mod tradițional muncitori , mai târziu muncitori valoni care au venit să lucreze la Bruxelles . La început a fost o varietate specială a dialectului brabanțian al limbii olandeze din Flandra cu puternice influențe franceze și unele spaniole din timpul Țărilor de Jos spaniole . În secolul al XVIII-lea, muncitorii din Valonia au început să se stabilească în Marolles (care era atunci o zonă de limbă olandeză) . Sub influența lor a apărut dialectul marrollian, care se deosebește de alte dialecte belgiano-olandeze într-un număr mare de împrumuturi valone [1] . Treptat, influența franceză s-a intensificat și în ultimele etape ale existenței sale, maroliana a fost o limbă mixtă franco-olandeză, aproape de neînțeles pentru străini, inclusiv din cauza numărului mare de expresii obscene și obscene. La începutul secolului al XX-lea, a fost aproape complet înlocuită de limba franceză în timpul procesului de galizare din secolele XIX-XX , dar este încă folosită în producțiile de teatru de păpuși, studiate la departamentele de limbă, ca parte a unei analize istorice comparative a limbile Europei.
Na mooie ni paaze da'k ee da poèzeke em zitte deklameire / Allien mo vè aile 't amuzeire / Neineie… ik em aile wille demonsteire / Dat as er zain dee uile me konviksen e stuk in uilen uur drinke. / Dat da ni seulement en allien es vede te drinke.