Rugăciunea Credincioșilor ( lat. Oratio fidelium ), Rugăciunea universală ( lat. Oratio universalis ) este unul dintre elementele liturghiei din riturile liturgice occidentale care completează Liturghia Cuvântului. În ritul obișnuit, slujba urmează imediat după proclamarea Crezului (Credo) și înainte de ofertoriu . În liturghiile bizantine ( Vasile cel Mare , Ioan Gură de Aur și Darurile mai înainte sfințite ) prima și a doua rugăciune a credincioșilor sunt rugăciunile tainice fixe ale episcopului sau presbiterului , care deschid continuarea liturghiei credincioșilor .
Rugăciunea credincioșilor constă într-o introducere recitată de un preot ; o serie de cereri de rugăciune, care sunt pronunțate de un diacon , cititor sau slujitor , la care poporul răspunde cu exclamații de rugăciune („Ascultă-ne, Doamne” sau altele), și rugăciunea de încheiere a preotului.
Avertismentul general adresat misalului roman spune:
Se cuvine ca această rugăciune să fie recitată de obicei la acele Liturghii la care poporul este prezent și să fie exprimate în ea rugăciuni pentru sfânta Biserică, pentru cei aflați în putere, pentru oamenii cu diverse nevoi, precum și pentru toți oamenii și pentru mântuirea întregii lumi [1]
Textul exact al rugăciunii credincioșilor nu este definit, doar câteva exemple sunt date în misal care pot servi drept exemple de rugăciune a credincioșilor. Conferințele episcopale din diferite țări și ordine monahale au propriile lor colecții de rugăciuni ale credincioșilor pentru diferite perioade liturgice. Misalul recomandă doar o succesiune de cereri de rugăciune:
În ritul ambrosian , aceasta merge între salutul lumii și rugăciunea pentru sindon.
În închinarea timpurie a Bisericii de Apus a existat o tradiție de a însoți citirea Scripturii cu cereri de rugăciune. Inițial, numai cei botezați puteau face aceste apeluri (de unde și numele), dar încă din secolul al IV-lea și catehumenii li s-a permis să citească rugăciuni . Din secolul al VI-lea, cererile de rugăciune din liturghia romană s-au mutat treptat la riturile inițiale, unde se află acum rugăciunea Kyrie eleison , dispărând ulterior cu totul.
După reforma liturgică a Conciliului Vatican II, rugăciunea credincioșilor în liturghia romană a fost restabilită. Constituția Sacrosanctum Concilium a declarat:
Este necesar să se restabilească „rugăciunea universală”, sau „rugăciunea credincioșilor”, după Evanghelie și predică, mai ales duminica și în sărbătorile prescrise, pentru ca, cu participarea poporului, să se facă rugăciuni pentru Sfântă Biserică, pentru cei ce ne guvernează, fiind învestiți cu putere, pentru cei împovărați cu diferite nevoi, pentru toți oamenii și pentru mântuirea lumii întregi [2]
În ritul bizantin, rugăciunile credincioșilor (prima și a doua) sunt numite primele două rugăciuni ale liturghiei credincioșilor . Ele sunt citite între demiterea catehumenilor („ Catehumeni, pleacă! ”) și Imnul herubicilor . În practica modernă a Bisericii Ortodoxe Ruse , aceste rugăciuni sunt citite în secret de episcop și (sau) presbiter în altar (diaconul pronunță în acest moment două ectenii ) și numai doxologiile finale sunt proclamate cu voce tare oamenilor . O serie de liturgiști ai secolului al XX-lea atrag atenția asupra faptului că aceste rugăciuni subliniază caracterul conciliar al rugăciunii euharistice: pretutindeni primatul se adresează lui Dumnezeu în numele tuturor credincioșilor („noi”, „ai noștri”), insistând asupra unanimității. celebrarea Euharistiei de către întreaga Biserică [3] [4 ] . Întrebarea dacă în vremurile străvechi aceste rugăciuni erau citite cu voce tare de către popor în întregime rămâne discutabilă [5] .
Mai departe în tabel se află textele primei și celei de-a doua rugăciuni ale credincioșilor trei liturghii bizantine, exclamațiile episcopului sau presbiterului sunt evidențiate cu caractere aldine.
| Număr de serie | Liturghia lui Ioan Gură de Aur | Liturghia lui Vasile cel Mare | Liturghia darurilor mai înainte sfințite |
|---|---|---|---|
| Primul | Îți mulțumim, Doamne Dumnezeul Forțelor, care ne-ai învrednicit să stăm înaintea sfântului Tău altar și să cădem în favoarea bunătăților Tale cu privire la păcatele noastre și la ignoranța oamenilor. Primește, Doamne, rugăciunea noastră, fă-ne vrednici de a fi, să Îți aducem rugăciuni și rugăciuni și jertfe fără sânge pentru tot poporul Tău. Și binevoiește-ne nouă, chiar dacă le vei pune în slujba Tău, prin puterea Duhului Tău Sfânt, neosândiți și fără poticnire în mărturia curată a conștiinței noastre, cheamă-Te pe Tine oricând și în orice loc. Da, ascultându-ne, vei fi milostiv cu noi, în mulțimea bunătății Tale. După cum toată slava, cinstea și închinarea se cuvine Ție, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor și în vecii vecilor. [6] | Tu, Doamne, ne-ai arătat acest mare sacrament al mântuirii. Ne-ai îngăduit nouă, robii Tăi smeriți și nevrednici, să fim slujitori ai sfântului Tău altar. Mântuiește-ne, prin puterea Duhului Tău Sfânt, în această slujbă, pentru ca stând nejudecați înaintea slavei Tale sfinte, să-ți aducem o jertfă de laudă. Tu acționezi în totalitate. Dă, Doamne, și despre păcatele noastre și despre neștiința omenească, este mai plăcut să fie jertfa noastră și mai favorabilă înaintea Ta. După cum ți se cuvine toată slava, cinstea și închinarea, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor și în vecii vecilor . [7] | Doamne, mare și lăudabil, chiar și prin Hristos dătătorul Tau de viață, moartea în nestricăciune din stricăciune, ne-ai lăsat toate sentimentele noastre de patimare mortificare a libertății, după ce l-ai pus pe bunul stăpân al gândului lăuntric; iar ochiul măcelului nu va face parte din nicio vedere vicleană, dar urechea nu va intra în cuvinte degeaba, ci limba va fi curățată de verbul a deosebi. Curățește-ne buzele, lăudându-Te, Doamne; mâinile noastre le creează pe cele rele, așa că se vor sfii de fapte, se vor comporta exact așa cum ești pe plac, toate gândurile și gândurile noastre afirmând harul Tău. După cum toată slava, cinstea și închinarea se cuvine Ție, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor și în vecii vecilor. [opt] |
| Al doilea | Paki și de multe ori cădem la Tine, ne rugăm Ție, Bun și Umane, ca și cum ar fi privit de sus la rugăciunea noastră, curățește-ne sufletele și trupurile de orice murdărie a cărnii și a duhului și dă-ne poziția nevinovată și necondamnată. a sfântului Tău altar. Dăruiește, Doamne, celor care se roagă împreună cu noi prosperitatea vieții și a credinței și a rațiunii spirituale. Fie ca ei să Te slujească mereu cu frică și dragoste, să se împărtășească nevinovat și necondamnat la sfintele Taine și să fie mulțumit de Împărăția Ta Cerească. Parcă ne ținem mereu sub puterea Ta, Ție Ție, Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, îți trimitem slavă, acum și în vecii vecilor și în vecii vecilor. [6] | Doamne, vizitându-ne smerenia în milă și har, punându-ne pe noi smeriți și păcătoși și nevrednici pe robii Tăi înaintea slavei Tale sfinte, slujește sfântul Tău altar. Tu ne întărești prin puterea Duhului Tău Sfânt în această slujbă și ne dai un cuvânt să deschidem gura, în care să chemam harul Duhului Tău Sfânt celor cărora vor să li se ofere Daruri. Parcă ne ținem mereu sub puterea Ta, Ție Ție, Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, îți trimitem slavă, acum și în vecii vecilor și în vecii vecilor. [7] | Sfinte Doamne, prea bun, ne rugăm Ție, în mila celor bogați, milostivește-te de noi, păcătoșii, și vrednic de noi, fă înălțarea Singurului Tău Fiu și Dumnezeul nostru, Împăratul Slavei. Iată, Trupul Său preacurat și Sângele dătător de viață, intrând în ceasul de acum, la această taină le va fi oferit la masă, din mulțimea Ostei Cerești în mod nevăzut dorinos. Dă-le nouă comuniune necondamnată, dar cu acel ochi mintal ne luminăm, fii ai luminii și vom fi în zi. Prin darul lui Hristos Tău, binecuvântat fii cu El, cu Duhul Tău Preasfânt și bun și făcător de viață, acum și pururea și în vecii vecilor. [opt] |
| Structura de masă | ||
|---|---|---|
| rituri inițiale | ||
| liturghie a cuvântului |
| |
| liturghie euharistică |
| |
| rituri finale |
| |