Neplyuev, Nikolai Nikolaevici

Nikolai Nikolaevici Neplyuev

Nikolai Neplyuev în 1901
Ocupaţie fondator și păzitor al Frăției Înălțării Crucii
Data nașterii 11 septembrie (24), 1851( 24.09.1851 )
Locul nașterii Yampol , Novgorod-Seversky Uyezd , Guvernoratul Cernigov , Imperiul Rus
Data mortii 21 ianuarie 1908 (56 de ani)( 21.01.1908 )
Un loc al morții Khutor Vozdvizhensk , Glukhovsky Uyezd , Guvernoratul Cernihiv , Imperiul Rus
Țară  imperiul rus
Urmaritori episcopul catehet Macarie (Opotsky) , preotul Alexandru Sekundov
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote

Nikolai Nikolaevich Neplyuev (1851-1908) - persoană publică, avocat și diplomat rus. Întemeietor al Frăţiei Muncii Ortodoxe Înălţarea Crucii , întemeietorul şi mandatarul Înălţării Şcolii Agricole .

Începuturi

Descendent din familia Neplyuev . Născut în familia liderului provincial Cernigov al nobilimii Nikolai Ivanovici Neplyuev și a soției sale Alexandra Nikolaevna, născută baronesa Schlippenbach . Tatăl său era nepotul guvernatorului de la Minsk Ivan Neplyuev , care, la rândul său, era nepotul unui asociat al lui Petru I.

În 1875, Nikolai Neplyuev a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Sankt Petersburg . A servit la ambasada din München . În 1877 , părăsind serviciul diplomatic, Neplyuev a intrat ca voluntar la Academia Agricolă și Silvică Petrovsky .

Într-una dintre primele sale lucrări, „Vocația istorică a proprietarului rusesc”, publicată în 1880 , N. N. Neplyuev a scris despre situația țăranului, care, ca urmare a reformelor din 1861, a primit libertate, dar el însuși, în de fapt, nu s-a schimbat deloc. Potrivit lui Neplyuev, vocația istorică a latifundiarului rus era să-și asume sarcina iluminismului. „Numai noi putem îndeplini cu succes această sarcină pentru că numai în noi forța materială este combinată cu forța intelectuală”, a scris Neplyuev [1] . A propus să înceapă prin a lua în creștere unul sau doi copii din familii nevoiașe, plasându-l nu într-un conac, ci într-o simplă colibă ​​și educandu-i prin comunicare și predare zilnică, dându-le cunoștințe despre agricultură și obișnuindu-i să muncească.

După publicarea acestei lucrări, numeroși critici au căzut asupra lui Neplyuev. Autorii care se certau cu el credeau că nu există niciun motiv pentru ca o persoană bogată și educată să-i urmeze exemplul; unul dintre disidenți a scris că Neplyuev nu își asumă propria afacere și că singura vocație istorică a latifundiarului rus nu putea fi decât să dreseze câini, și nu să educe oamenii [2] .

În toamna anului 1880, N. N. Neplyuev s-a mutat la proprietatea familiei sale din provincia Cernigov . Tatăl său a ocupat funcția de mareșal provincial al nobilimii și a vizitat rar moșia. Toate afacerile se aflau sub jurisdicția directorului șef, care nu numai că nu a simpatizat cu munca începută de tânărul Neplyuev, ci și-a considerat reședința de pe proprietate extrem de incomodă. „Managerul atotputernic ridica noi obstacole la fiecare pas și tuturor din jur se temeau să mă ajute, temându-se să nu-și provoace nemulțumirea”, își amintește N. N. Neplyuev [3] .

În ciuda tuturor greutăților, nu s-a dat bătut și „pentru a-și tăia calea retragerii” [3] , a adoptat zece orfani. Astfel, la 4 august 1881 s- a născut viitoarea școală Vozdvizhenskaya. Tatăl lui Neplyuev i-a dat fiului său o casă mică în orașul Yanpol pentru utilizare . Câțiva ani mai târziu, atitudinea directorului general a devenit și mai ostilă și a început să-l pună pe tată împotriva fiului. După aceea, mama și surorile lui Nikolai s-au alăturat conflictului, care l-au convins pe bătrânul Neplyuev să-i dea fiului său moșia Vozdvizhensk în deplină proprietate. Acest lucru a însemnat că Neplyuev a primit independență financiară completă și oportunitatea de a-și desfășura liber propria afacere. S-a mutat în cele din urmă la Vozdvizhensk cu elevi, al căror număr ajunsese deja la aproximativ 30 de persoane, în toamna anului 1884 .

Fondarea Școlii Agricole Vozdvizhenskaya

În 1883, Neplyuev a cerut Ministerului Proprietății de Stat să deschidă o școală. În vara anului 1884, D.S. Moskalsky, un comisar al ministerului, a venit la Vozdvizhensk. După vizita sa, el a dat o recenzie favorabilă într-un raport adresat ministrului. Cererea de deschidere a școlii a fost susținută de ministrul M. N. Ostrovsky . La sfârșitul iernii anului 1885, Neplyuev a semnat un acord cu Ministerul Proprietății de Stat și a fost aprobată carta școlii. La 4 august 1885, școala a fost deschisă; pentru activitățile sale a fost alocată o subvenție de stat pentru întreținerea profesorilor și ajutoarelor didactice în valoare de 3.500 de ruble pe an. Cheltuielile rămase au fost plătite de Neplyuev. Antrenamentul a fost gratuit. Elevii au studiat teoria agriculturii, au dobândit abilități practice în munca de teren în frăție, au dobândit cunoștințe despre Noul Testament , au studiat catehismul , cultul ortodox, limba rusă , geografia , matematica , fizica , chimia , biologia , istoria Rusiei . Ulterior, oficialii ministerului au venit în mod repetat la frăție, verificând activitățile școlii, au participat la susținerea examenelor, au verificat modul în care școlarii fac munca pe teren etc.

În 1888, N. N. Neplyuev s-a adresat ministrului proprietății de stat M. N. Ostrovsky cu un memoriu în care acesta i-a cerut să acorde școlii Vozdvizhenskaya dreptul de a invita foști elevi ai școlii care au absolvit cu succes la funcțiile de profesori. Această permisiune a fost obținută. Acesta a fost o etapă importantă în dezvoltarea școlii. Influența profesorilor frăți a avut un efect benefic asupra procesului de învățământ: „În ciuda faptului că calificarea oficială de învățământ a predecesorilor lor a fost mai mare, mă consider îndreptățit să spun și să spun asta cu convingere – niciodată până acum școala noastră nu a avut profesori mai bine pregătiți. să-și îndeplinească îndatoririle și îndeplinindu-le atât de conștiincios” [4] .

În 1891, a fost deschisă o școală similară pentru fete de patru ani, Preobrazhenskaya. Cel mai apropiat asistent și sora ei, Neplyuev, Maria Nikolaevna Umanets, a devenit administratorul ei.

Întemeierea Înălțării Crucii Frăției Ortodoxe Muncii

În 1889 a absolvit școala prima eliberare. Trei dintre cei șase absolvenți au rămas cu Neplyuev și au pus bazele pentru Exaltarea Frăției Muncii Cruce. Toți au rămas la școală și în cursul anului se pregăteau sub îndrumarea lui Neplyuev pentru admiterea în funcțiile de profesori. Andrei Ivanovici Fursey a preluat funcția de director al școlii, profesor de agricultură în liceu și manager al moșiei Vozdvizhensky. Fedor Efimovici Chvertka a devenit profesor de creșterea vitelor și de medicină veterinară. Ilya Pavlovich Kobets a fost un profesor al primei clase pregătitoare, a devenit maistrul unei familii frățești de profesori, se pregătea să ia ordine sfinte, dar s-a îmbolnăvit de consum și a murit în 1893. După cum a remarcat Neplyuev, el merita „dragoste sinceră și respect profund din partea tuturor celor care l-au cunoscut” [5] .

De la înființarea Frăției Muncii, viața lui N. N. Neplyuev și cauza frăției sunt inseparabile una de cealaltă și formează un singur întreg. De dragul de a sluji frăția, a ales calea celibatului. În 1890, după moartea tatălui său, N. N. Neplyuev a devenit proprietarul unei averi semnificative. Mama sa Alexandra Nikolaevna și surorile Maria și Olga au fost, de asemenea, implicate activ în viața fraternă.

În 1893, un tânăr baptist , absolvent al Institutului Tehnologic din Sankt Petersburg, Ivan Prokhanov , viitorul vicepreședinte al Alianței Baptiste Mondiale , a primit postul de director asistent al unei fabrici de zahăr pe moșia lui Nikolai Neplyuev . Cu toate acestea, din cauza diferenței de opinii religioase cu Neplyuev, Ivan Prokhanov a fost forțat curând să părăsească această lucrare [6] .

Preoți frăți

În 1893, un templu a fost construit și sfințit la Vozdvizhensk în numele Înălțării Sfintei Cruci. Pe toată perioada de activitate a frăției, cinci stareți s-au schimbat în ea. Numele a doi dintre ei sunt binecunoscute din activitățile lor ulterioare bisericești: preotul Serghii Chetverikov și preotul Roman Medved. În 1903, preotul Alexandru Sekundov a devenit rector al bisericii frățești. A rămas mărturisitor fratern până la sfârşitul activităţilor frăţiei.

Liturghia în fraternitate a fost tratată ca o „sărbătoare a iubirii vii” [7] . Corul fratern a cantat in kliros. Pe lângă slujbele obișnuite din templu, la care a participat întreaga frăție, a existat o rugăciune comună dimineața și seara în familiile frățești. Efortul fraternității pentru o viață plină de sens prin credință și-a găsit expresia în viața de rugăciune zilnică a comunităților, în convorbirile fraterne generale și în întâlnirile speciale de rugăciune.

Principalele idei teologice ale lui N. N. Neplyuev, care au stat la baza Înălțării Frăției Muncii Cruce

Ideea principală a lui N. Neplyuev, căreia și-a dedicat întreaga viață, a fost nevoia de pocăință și unitate între creștini, care se realizează în comunitatea creștină. Astfel de congregații se pot uni într-o fraternitate de muncă în care credincioșii să-și poată aranja viața în credință, să trăiască împreună cu frații în Hristos și să-și câștige existența lucrând împreună. Neplyuev a subliniat trei motive pentru organizarea vieții și activităților Frăției Muncii Creștine:

Neplyuev a considerat viața fraternă ca fiind lucrarea lui Dumnezeu. În opinia sa, apartenența la frăție este o chemare a Domnului, de aceea nu contează cât de slabă este cutare sau cutare persoană, deoarece nu există o asemenea slăbiciune în fața căreia Domnul ar fi neputincios. Este important în ce măsură fiecare persoană care a ales calea dispensației frățești a vieții creștine este stabilă în dorința de a-și da viața sub îndrumarea lui Dumnezeu.

Cealaltă parte a iubirii pentru Dumnezeu este iubirea frăţească. Viața în fraternitate este lucrare spirituală, verificarea în fiecare minut a realității iubirii fraternești. Frăția ar trebui să devină pentru o persoană o casă, o familie și o muncă de viață. Această lucrare nu poate fi făcută de cel care nu vrea să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Hristos: poate să trăiască în fraternitate și să lucreze cinstit, dar nu va deveni niciodată sprijinul său ferm. Dacă fraternitatea nu constituie nevoile vieții pentru o persoană, ea riscă să-l piardă în orice moment, întrucât el va fi credincios frăției doar atâta timp cât viața în ea îi este convenabilă: „Este necesar ca iubirea frățească să fie. cea mai înaltă nevoie, care se supune în mod conștient și bucuros tuturor celorlalte nevoi. Fără aceasta, trădarea cauzei iubirii este fatală, chiar și cu o conștiință clară a întregii sale semnificații . Cu toate acestea, este imposibil să găsești o asemenea atitudine oriunde în afara frăției, de aceea este suficient doar să recunoști absența ei ca pe propria slăbiciune și să acceptăm cu încredere autoritatea și îndrumarea bătrânilor spirituali din frăție.

Potrivit lui Neplyuev, datoria sacră a iubirii frățești este munca. Cu toate acestea, în frăția creștină a muncii, nici munca în sine, nici rezultatele economice ale activității economice nu pot avea o valoare de sine stătătoare și nu pot fi scopul ultim. Este necesar ca frăția să se autosusțină și ca fiecare om să lucreze cinstit.

Pe lângă activitatea profesională de muncă, Neplyuev a vorbit despre necesitatea și importanța muncii spirituale - disciplina voluntară a iubirii, care a constat în recunoașterea unei ierarhii de valori comune tuturor fraților: slujirea lui Dumnezeu este întruchipată în organizarea unei frății de muncă. , cărora este necesar să se subordoneze interesele personale și familiale.

Preotul Roman Medved , care a slujit ca preot în biserica acestei frății în anul 1901, într-un raport detaliat adresat episcopului eparhial, denunță instituțiile necreștine ale frăției, „lipsa asimilației învățăturii ortodoxe în sectorul agricol primar și inferior. școli.” El caracterizează organizarea economică a frăției „ca o formă rigidă a sistemului capitalist fără nicio intimidare a sentimentelor nu doar creștine, ci pur și simplu umane”, arătând că la baza activităților sale „s-au pus mai mult despotismul spiritual, idealurile comuniste decât creștine”. [9] .

„Vocea unui laic credincios la viitorul Consiliu”

Neplyuev credea că societatea are nevoie de o nouă creștinizare, deoarece oamenii nu trăiesc prin credință, iar clerul nu face nimic pentru a corecta această situație. În 1906, în nr. 6 și 7 din Proceedings of the Kyiv Theological Academy, a fost publicat articolul lui Neplyuev „Vocea unui laic credincios despre viitorul Sinod”, în care a propus o serie de reforme în viața bisericii pentru a fi luate în considerare de către Localul. Consiliu. El a criticat aspru viața bisericească: „parohiile sunt împrăștiate, transformate în ficțiuni”, mulți membri ai clerului sunt ghidați „nu de adevărul lui Dumnezeu, ci de decrete și instrucțiuni de la autorități”, trecând „rutina antibisericească drept” adevărata Ortodoxie” [10] . Neplyuev a văzut posibilitatea îmbunătățirii managementului bisericii în restabilirea principiului sobornostului, întrucât încălcarea acestuia i-a învățat pe laici „să nu se considere membri responsabili ai bisericii” [11] . iar mănăstirile nu ar trebui să scutească nicio cheltuială. și lucrează în folosul Bisericii" [12] . Prin aceasta, Neplyuev a înțeles renașterea instituției catehezei în biserică. „Școala de cateheți" ar trebui să treacă prin „toți credincioșii pentru a avea mintea și inima botezată și să nu dezonoreze Biserica cu viața lor [ 13] Nu trebuie să fie „plini de învățătura „științelor teologice”, ci să se limiteze la „cunoașterea noului catehism” și să-i învețe să trăiască după „porunca iubirii, care se poate împlini într-un, mulți, doi ani” [14] . În același timp, se cere publicarea unui catehism cu totul nou, mai „inteligibil și util vital” [15] . El a mai remarcat că este necesară „să se corecteze ediția cărților liturgice la inteligibilitatea conținutului lor și să se facă public limbajul liturgic” [16] .

Prelegeri publice

Între 25 ianuarie și 31 ianuarie 1907, Neplyuev a susținut o serie de prelegeri în auditoriul Academiei Teologice din Moscova. În vara anului 1906, un grup de profesori și studenți ai academiei a vizitat fraternitatea, iar șase luni mai târziu conducerea MDA l-a invitat pe Neplyuev să susțină prelegeri. În ele, el și-a conturat înțelegerea vieții prin credință și îndatoririle clerului și ale laicilor în problema renașterii spirituale a Rusiei. El a vorbit în detaliu despre Înălțarea Frăției Muncii Cruce, acordând și o atenție deosebită problemelor viitorului Consiliu Local. Un p. Discursul lui Evdokim (Meshchersky) Neplyuev a făcut o impresie puternică: „Binecuvântez ziua în care am decis să-i dau domnului Neplyuev posibilitatea de a susține cele șapte prelegeri menționate mai sus la Academie”, a scris el într-un raport adresat Comitetului de Studii din cadrul Sinodului. „De la nașterea mea, nu am văzut, niciodată nu am auzit o credință atât de profundă, credință vie în Hristos Mântuitorul, de pe buzele unei persoane seculare, foarte iluminate, care are legături extraordinare și bogății colosale.” Jurnalistul A. Pankratov a scris că prelegerile au fost însoțite de ovații în picioare [17] .

În același an, 1907, la 28 octombrie, Neplyuev a ținut o prelegere despre Înălțarea Frăției Crucii, despre renașterea vieții parohiale și despre formarea Frăției Totorusești la Școala Eparhială de Femei Oryol. Secțiunea Cronicii vieții diecezane din „Gazetul Eparhial Oryol” spune că la această prelegere a fost prezent episcopul conducător de Oryol Serafim (Chichagov) . Episcopul Serafim a petrecut aproximativ doi ani la catedrala Oryol, dar în acest timp a reușit să facă multe pentru a reînvia viața creștină printre oameni. Pe lângă el, la prelegere au participat episcopul Mitrofan (Afonsky) de Yelets , „clerul orașului, profesori ai instituțiilor religioase și de învățământ, membri ai consiliilor parohiale și mulți străini” [18] . Două luni mai târziu, în Monitorul Eparhial Oryol a fost publicată o trecere în revistă a prelegerii, reluând câteva dintre prevederile acesteia și subliniind caracterul ecleziastic al frăției: „Viața religioasă a frăției muncitorești este în deplină armonie cu modul de viață religios și cu structura Bisericii Ortodoxe dominantă în Rusia” [19] . Articolul se încheie cu dorința autorului ca „viitorii lucrători ai parohiei, viitorii păstori și profesori ai poporului să nu rămână surzi la cauza Frăției Muncii” și un apel pentru a se familiariza cu frăția din Vozdvizhensk [20] .

Ultimii ani de viață

În ultimii ani ai vieții sale, Neplyuev a început să elaboreze un proiect al Frăției întregi rusești cu o singură cartă și un singur corp de conducere, sub auspiciile Sinodului și al împăratului. Frăția All-Rusian este o colecție de parohii care trebuie să devină celule vii ale organismului bisericesc-stat. Pentru a pune în aplicare această idee este necesară trezirea conștiinței de sine a enoriașilor, de aceea preoții trebuie să se ocupe de transformarea spirituală a parohiilor lor: să predice, să organizeze discuții catehetice pentru ca credința să nu rămână în câmpul gândirii abstracte. În 1906, Neplyuev a ajuns la Kiev, unde a încercat să formeze o societate pentru crearea Frăției All-Russian. Neplyuev însuși a scris proiectul Cartei, dar nu a avut timp să-și pună în aplicare planul. Cu proiectul Cartei în decembrie 1907, Neplyuev a plecat la Sankt Petersburg, dar acolo s-a îmbolnăvit grav de gripă. În ciuda bolii, a continuat să lucreze și chiar a ținut prelegeri publice la invitația Academiei Teologice din Sankt Petersburg. Pe 21 decembrie s-a întors la Vozdvizhensk. În timpul bolii sale, Neplyuev s-a împărtășit adesea, iar în ziua morții sale a fost unctionat.

La 21 ianuarie (3 februarie, NST), 1908, N. N. Neplyuev a murit.

Bibliografie

Note

  1. ↑ Neplyuev N. N. Vocația istorică a moșierului rus // Lucrări adunate. În 5 tone.Sankt Petersburg. - 1901-1908. - T. 3. - S. 246.
  2. ↑ Neplyuev N. N. Calea credinței // Neplyuev N. N. Calea credinței. Vocea unui laic credincios despre viitorul Consiliu. - Ed. a II-a. - M .: Organizația publică interregională „Centrul cultural și educațional” Transfigurarea „”, 2010. - P. 113.
  3. ↑ 1 2 Școala Neplyuev N. N. Vozdvizhenskaya este leagănul Frăției Muncii: 1885-1895. Sankt Petersburg: Steam skoropech. Ya. I. Lieberman, 1895. - S. 8.
  4. ↑ Ibid., p. 21.
  5. ↑ Tyumenev A. Good Doer: Școala Frăției Muncii a lui N. N. Neplyuev. Rkp. Muzeul „Frăția Muncii N. Neplyuev”, p. Vozdvizhensk, regiunea Sumy.
  6. ↑ Prohanov, 1992 , Preoții trag un semnal de alarmă din cauza a doi studenți.
  7. ↑ Neplyuev N. N. Uniuni frățești în instituțiile de învățământ // Adunat. op. în 5 volume.Sankt Petersburg, 1901-1908. - T. 3. - S. 176.
  8. ↑ Neplyuev N. N. To a Better Future // Collected Works: In 5 vol. St. Petersburg, 1901-1908. - T. 3. - S. 19-20.
  9. ↑ Copie arhivată (link nu este disponibil) . Preluat la 23 mai 2017. Arhivat din original la 19 ianuarie 2017. 
  10. ↑ Neplyuev N. N. Vocea unui laic credincios despre viitorul Sinod // Neplyuev N. N. Calea credinței. Vocea unui laic credincios despre viitorul Consiliu. - Ed. a II-a. - M .: Organizația publică interregională „Centrul cultural și educațional „Transfigurarea”, 2010. - P. 193.
  11. ↑ Ibid., p. 232.
  12. ↑ Ibid., p. 214.
  13. ↑ Ibid., p. 213.
  14. ↑ Ibid., p. 239.
  15. ↑ Ibid., p. 210.
  16. ↑ Ibid., p. 240.
  17. ↑ Lumina memoriei: N. N. Neplyuev în memoriile contemporanilor. Kiev, 2008. - S. 81.
  18. ↑ Cronica // Monitorul Eparhial Oryol. - 4 noiembrie 1907. - Nr. 44. - S. 842.
  19. ↑ F. R. Cu privire la prelegerea lui N. N. Neplyuev în sala Școlii Eparhiale de Femei Oryol (28 octombrie) // Monitorul Eparhial Orel. - 1908. - Nr. 2. - S. 44.
  20. ↑ Ibid., p. 49.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii