| Episcopul Nicolae | ||
|---|---|---|
| Episcopul Nicolae | ||
|
||
| 19 decembrie 1921 - 3 februarie 1936 | ||
| Succesor | Nicolae (Colan) | |
| Naștere | 17 mai 1855 | |
| Moarte |
3 februarie 1936 (80 de ani) |
|
| Fișiere media la Wikimedia Commons | ||
Episcopul Nicolae Ivan ( Rom. Nicolae Ivan ; 17 mai 1855, Acilia - 3 februarie 1936, Cluj ) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Române , Episcop de Vadsky, Felyaksky și Cluj .
Era fiul țăranilor Ioan Ivan și Maria. Familia sa era formată din 9 copii (7 băieți și 2 fete), dintre care 4 băieți și o fată au supraviețuit. Dintre aceștia, doar doi au fost chemați să treacă de studii superioare, bătrânul Ivan și mai tânărul Nikolai [1] .
În perioada 1861-1863 a studiat la școala elementară din satul Acili, apoi a continuat ciclul inițial în satul Seliște. În 1965 a intrat la gimnaziul din Sibiu. Fratele său mai mare Ivan a suportat o parte din cheltuielile de întreținere la Liceul de Stat din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1875. Apoi a intrat la Seminarul Teologic. Andrei Şaguna la Sibiu, care trei ani mai târziu în anul universitar 1876-1877 [1] .
Începând din anul universitar 1876-1877 a lucrat ca profesor într-o școală mitropolitană obișnuită din holuri, unde a lucrat timp de trei ani. La 12/24 februarie 1880, s-a căsătorit cu Maria Jech, fiica unui notar din Knockrich . Fata era romano-catolică de religie și a absolvit Institutul Surorilor Franciscane din Sibiu, unde a studiat franceza , dar s-a convertit la ortodoxie înainte de căsătorie. După aceea, este hirotonit la gradul de diacon [1] .
Pe 3/15 februarie s-a născut fiica sa Veturia-Maria, dar la 9 zile de la nașterea fetiței, soția sa moare din cauza febrei postpartum, Nikolai Ivan vorbește despre această doliu în autobiografia sa: „dacă nu aș avea asta. copil, Dumnezeu știe ce s-ar întâmpla cu mine. Ea m-a inspirat cu forță, cu dorința de a-i oferi creștere și de a-și asigura viitorul, m-a împins să lucrez, să cruț și să trăiesc cât mai modest.” [1]
A luptat împotriva încercărilor de deraționalizare a românilor prin școală și a exprimat punctul de vedere românesc asupra studiului limbii maghiare în școlile românești la Congresul de Studii de la Budapesta din 12 august 1881 în calitate de delegat al profesorilor. A fost numit de Ministrul Justiției, Dr. T. Poehler al Budapestei, ca spiritual și profesor la Institutul Instituțiilor Corecționale din Ayud . La 26 octombrie 1884 a fost hirotonit preot pentru a sluji la institut, unde a slujit până în 1890. Din 1888 a fost membru al Congresului Naţional Bisericesc al Mitropoliei Hermanstadt (Transilvaniei) [1] .
Din octombrie 1890 până în octombrie 1892 a fost redactor la ziarul Telegraful Român din Sibiu [2] .
În 1892-1897 a fost protopop (decan) la Alba Iulia și în același timp „administrator al Protopopiei” în Oreștia. În anii 1897-1919 a fost consilier economic (asesor) în Arhiepiscopia Sibiului. În 1898-1919 a fost membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului [2] .
În 1919-1921 a fost vicar al Consistoriului Ortodox Român din Cluj. La 28 septembrie 1921 a fost ales primul episcop conducător al Eparhiei Vadsk, Felyak și Cluj . Înscăunarea sa a avut loc la 19 decembrie a aceluiași an [2] .
Ca episcop, a organizat o nouă eparhie, a cumpărat o reşedinţă domnişoară, a înfiinţat în 1923 ziarul eparhial Renaşterea (Renaştere) şi o tipografie, în care au apărut zeci de lucrări teologice, a deschis în 1924 o academie teologică la Cluj. Cu participarea sa directă, la Cluj a fost ridicată o monumentală catedrală ortodoxă și zeci de biserici în cadrul eparhiei [2] .
În semn de recunoaștere a muncii sale, în 1934 a fost numit membru de onoare al Academiei Române [1] .
A murit la 3 februarie 1936 la Cluj (azi Cluj-Napoca ).