Newark (bay)

newark
Engleză  golful newark

În prim plan, Port Newark pe Newark Bay
Caracteristici
Pătrat14,2 km²
Cea mai mare adâncime16 m
Locație
40°40′47″ s. SH. 74°07′53″ V e.
Țară
StatNew York
Punctnewark
Punctnewark
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Newark ( în engleză  Newark Bay ) este un golf din partea de est a Statelor Unite , nu departe de Upper New York Bay . Adâncimea golfului ajunge la 16 metri în partea de sud-est, în partea centrală - 13 metri [1] . Lungimea golfului este de 8,9 kilometri, lățimea variază de la 1 la 2 km [2] . Suprafața apei sale este de 14,2 km² [2] .

Golful Newark este format din confluența râurilor Passaic și Hackensack (debitul lor mediu de apă este de 47, respectiv 6 m³/s) [3] . Râurile mici Peripheral Ditch și Pearson's Creek se varsă direct în el și, prin Arthur Kill, râurile Rahway, Elizabeth, Morses Creek, Piles Creek, Fresh Kill Creek [3] .

Golful este legat de Oceanul Atlantic prin două strâmtori: Arthur Kill și Kill Van Kull, fluxurile de maree prin a doua sunt cu un ordin de mărime mai mari (1417 m³/s față de 283 m³/s) [3] .

Majoritatea materialului sedimentar adus în golf și depus în acesta cade pe strâmtoarea Kill Van Kull (60%), râul Passaic (23%) și strâmtoarea Arthur Kill (12%) [3] . Datorită adâncimii constante a golfului, în acesta se efectuează anual lucrări de dragare cu un volum mediu de sol excavat de circa 440.000 m³/an [3] .

Vezi și

Note

  1. ↑ AMPence, MS Bruno, AF Blumberg, BJ Fullerton, KL Rankin. Hidrodinamica sistemului Newark Bay/Kills  . - Castle Point Station, Hoboken, New Jersey: Davidson Lab de la Stevens Institute of Technology, 2006. - Vol. b. - p. 28. - 301 p.
  2. ↑ 1 2 Declarația finală de impact asupra mediului a unității de eliminare în limitele din Golful Newark  . - Corpul Inginerilor Armatei SUA, 1997. - P. 88. - 438 p.
  3. ↑ 1 2 3 4 5 P. L. Shrestha1, SH Su, SC James, PJ Shaller, M. Doroudian, CE Firstenberg, CT Thompson. Model conceptual de sit pentru golful Newark—Hidrodinamică și transport de sedimente  //  Journal of Marine Science and Engineering. - 2014. - Nr. 2 . - P. 123-139 .