Retroactivitatea unei legi sau retroactivitatea unei legi este operarea unei legi sau a unei alte norme de drept în raport cu evenimentele care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii.
Constituțiile multor țări interzic în mod expres aplicarea forței retroactive a legii, în primul rând în dreptul penal , în cazul stabilirii unei răspunderi anterior inexistente sau al înăspririi răspunderii care exista anterior.
Forța retroactivă a legii, de regulă, se aplică în relațiile dintre stat și cetățeni, iar aceasta se face în interesul cetățenilor [1] . Exemple de aplicare a efectului retroactiv al legii sunt legislația pensiilor [2] și legea penală, care elimină sau atenuează răspunderea pentru o infracțiune comisă anterior [3] .
Potrivit articolului 11, paragraful 2, din Declarația Universală a Drepturilor Omului , „Nimeni nu poate fi condamnat pentru o infracțiune din cauza săvârșirii vreunei fapte sau omisiuni care, la momentul săvârșirii acesteia, nu constituia o infracțiune în temeiul dreptul național sau conform dreptului internațional . Nici nu poate fi impusă o pedeapsă mai grea decât cea care ar fi putut fi aplicată la momentul săvârșirii infracțiunii . O regulă similară este cuprinsă în paragraful 1 al articolului 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [5] .
Dicționare și enciclopedii | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |
|