Față | Frontul relaxat |
Mediu | Spate relaxat |
Spate | |
---|---|---|---|---|---|
Superior |
![]()
| ||||
Partea superioară relaxată | |||||
Mijloc de sus | |||||
Mediu | |||||
Mijloc-Inferior | |||||
Relaxat mai jos | |||||
Inferior | |||||
Perechi de vocale: nerotunjite • rotunjite |
Labializare - rotunjire, „protruzie” a buzelor înainte și/sau conferirea lor o formă rotunjită la articularea unui sunet. Acest fenomen se mai numește și rotunjire sau rotunjire [1] . În unele școli lingvistice, rotunjimea este numită un fenomen fonetic care apare în timpul articulației vocalelor , iar în cazul consoanelor, se numește labializare. .
Majoritatea limbilor tind să aibă vocalele din față rotunjite și vocalele din spate rotunjite. . Cu toate acestea, unele limbi (de exemplu, germană și franceză) fac distincție între vocalele frontale rotunjite și nerotunjite de aceeași înălțime, iar în vietnameză, vocalele din spate se disting pe baza rotunjirii .
În limba abhază, consoanele labializate sunt indicate prin digrafe folosind semnul shva - ә. Unele dintre ele ocupă un loc separat în alfabet, iar altele nu. Spre deosebire de limba rusă, aceste sunete pot suna nu numai înainte de [y] și [o]. De exemplu, Sukhum - capitala Abhaziei - în limba abhază se numește Аҟәа, adică după sunetul labializat [q' w ] (ҟә) urmează sunetul vocal [a].
Vocalele [o], [ө], [u], [ү] sunt labializate în limbile tătare și bașkir. Labializarea se observă cu modificări ale sistemului fonetic. Labializarea vocalelor [a], [ә] se datorează legii armoniei buzelor a vocalelor și are loc în conformitate cu normele de pronunție în silaba a 2-a sub influența [o], [ө] în a 1-a, pt. exemplu: „coral” (armă) la [o]r[a°]l, „һөnәr” (meșteșug) һ[ө]n[ө°]r.
Vocalele [y] și [o] sunt labializate, precum și orice consoane care le preced.