Orthoceras

†  Orthoceras

Reconstrucția ortocerului

Orthocerathus fosilizat
clasificare stiintifica
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:protostomeFără rang:SpiralăTip de:crustaceeClasă:cefalopodeSubclasă:†  OrthoceratoideaEchipă:†  OrthoceridaeFamilie:†  OrthoceratidaeGen:†  Orthoceras
Denumire științifică internațională
Orthoceras Bruguière, 1789
feluri

  • Orthoceras bisignatum Barrande, 1877
  • Orthoceras blakei (Gabb, 1864)
  • Orthoceras burgense Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras decrescens de Koninck, 1863
  • Orthoceras dominans de Gregorio, 1930
  • Orthoceras elongatocinctum Portlock, 1843
  • Orthoceras expansum Blake, 1882
  • Orthoceras fluminense Meneghini, 1857
  • Orthoceras gradatum Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras hulli Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras lepton Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras luhai Stumbur, 1956
  • Orthoceras oehlerti Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras orientale Fliegel, 1901
  • Orthoceras punjabiense Waagen , 1879
  • Orthoceras rachidium de Koninck, 1863
  • Orthoceras regulare Schlotheim, 1820
  • Orthoceras shastense Hyatt și Smith, 1905
  • Orthoceras siculum Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras spissiseptum Dwight, 1884
  • Orthoceras submoniliforme Meneghini, 1857
  • Orthoceras subtriangulare Gemmellaro, 1889
  • Orthoceras vesiculosum de Koninck, 1863
  • Orthoceras waageni Gemmellaro, 1889
Geocronologie 485,4–208,5 Ma
milioane de ani Perioadă Eră Aeon
2.588 Sincer
Ka F
a
n
e
ro z
o o y
23.03 neogen
66,0 Paleogen
145,5 Cretă M
e
s
o
s
o
y
199,6 Yura
251 triasic
299 permian Paleozoic
_
_
_
_
_
_
_
359,2 Carbon
416 devonian
443,7 Silurus
488,3 ordovician
542 Cambrian
4570 precambrian
◄In zilele de azi ◄Cretacic-
extincție paleogenă ◄Extincția triasică ◄Extincția în masă a Permianului ◄Extincția devoniană ◄Extincția ordovician-siluriană ◄Explozie cambriană

Orthoceras , sau orthocerates ( lat.  Orthoceras , din altă greacă όρθος  - drept și κέρας  - corn), este un gen de cefalopode dispărute . Ele pot fi găsite și sub denumirile Orthoceratites , Orthocera , Orthocerus sau Orthoceros [1] .

Descriere

Orthoceras sunt plasate în ordinul Orthoceratida . Aveau cochilii lungi și erau mult mai mici decât rudele lor ortocone (lungimea unui orthoceras obișnuit este de aproximativ 2 metri). Orthoceras a trăit în perioada ordoviciană și a dispărut la sfârșitul Triasicului .

La fel ca nautilus și amoniți , ortoceratele aveau o înveliș mare și bine dezvoltată, dar spre deosebire de ei, ortoceratele aveau o coajă în formă de con, mai degrabă decât o spirală. În apropierea partițiilor concave sau curbe, carcasa era împărțită în camere separate umplute cu aer sau alte gaze și interconectate printr-un sifon , prin care trecea un cordon; prin intermediul unui cordon, animalul era atașat de cochilie. Ultima cameră era cea mai extinsă, acolo era molusca în sine. În caz de pericol, orthocerathus-ul își putea ascunde capul și tentaculele în el.

Pe capul ortoceratei erau ochi mari și multe tentacule. La fel ca nautilusul modern, orthocerata nu avea ventuze pe tentaculele sale. Cu tentaculele lor, și-au capturat prada (diverse animale mici) și au tras-o la gură, unde se afla un cioc puternic.

Cochilia masivă dreaptă, aparent, a creat anumite dificultăți ortoceratelor la înot, și mai ales la manevrare. Din această cauză, trăiau în principal lângă fundul mării, mișcându-se încet în căutarea prăzii.

Taxonomie

Inițial, toate nautiloidele cu coajă dreaptă au fost clasificate ca ortocone [2] . Dar studiile ulterioare ale structurilor lor interne au arătat că moluștele aparțin unor grupuri diferite.

În „Tratatul de paleontologie a nevertebratelor” [3] , denumirea de Orthoceras este folosită acum doar pentru a se referi la speciile de Orthoceras regulare din Ordovicianul superior în Estonia , Lituania , Suedia , precum și în Rusia, Ucraina și Belarus .

Distribuție

Apărând în perioada de depunere a celor mai vechi straturi ale grupului paleozoic, ortocerele au atins cea mai mare dezvoltare în perioada siluriană . Apoi numărul de specii și indivizibil[ ce? ] scade rapid, iar în perioada triasică își încheie existența, fiind înlocuite în sedimentele erei mezozoice cu un grup înrudit de amoniți .

În calcarul cenușiu al Silurianului Inferior , proeminent în vecinătatea Sankt-Petersburgului, în multe puncte ale Muntelui Tsarskoye Selo, ortoceratele sunt atât de numeroase încât calcarul a primit de la ei denumirea de ortoceratit sau vaginat (de la specia predominantă Orthoceras vaginatum s. duplex). ).

Vezi și

Note

  1. ↑ Sweet, Walter C. (1964), Nautiloidea - Orthocerida, în Tratat de paleontologie a nevertebratelor. Partea K. Mollusca 3, Societatea Geologică a Americii și University of Kansas Press, New York, New York și Lawrence, Kansas
  2. ↑ Fenton CL, Fenton MA (1958). The Fossil Book, Doubleday & Co., Garden City, New York, ss. 40.
  3. ↑ Moore, Raymond C. și alți editori (1953 până în 2006 și în continuare), Treatise on Invertebrate Paleontology, Parts A through W. Boulder, Colorado: Geological Society of America; și Lawrence, Kansas: University of Kansas Press.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
Taxonomie