Reforma ortografică portugheză din 1911 a fost prima inițiativă de normalizare și simplificare a ortografiei portugheze în Portugalia . Reforma a schimbat semnificativ ortografia și a influențat serios toate reformele și acordurile ulterioare.
Până la începutul secolului al XX-lea, atât în Portugalia, cât și în Brazilia, ortografia cuvintelor se baza pe etimologiile lor latină și greacă - phosphoro (acum fósforo ), lyrio ( lírio ), orthographia ( ortografia ), exhausto ( exausto ), estylo ( estilo ), prompto ( pronto ), diphthongo ( ditongo ), psalmo ( salmo ) și așa mai departe.
Din când în când, diverși savanți au venit cu propuneri de simplificare a ortografiei, dar fără prea mult succes. Printre aceste propuneri a fost Bases da Ortografia Portuguesa din 1885 , de Aniceto dos Reis Gonçalves Viana și Guilherme de Vasconcelos Abreu . [unu]
Imediat după proclamarea republicii în Portugalia, la 5 octombrie 1910 , noul guvern, interesat de dezvoltarea educației și de lupta împotriva analfabetismului , a creat o comisie formată din Gonçalves Viana, Carolina Micaelis de Vasconcelos , Candida de Figueiredo , Adolfo Coelho , Leyte de Vasconcelos și alții pentru a dezvolta o ortografie simplificată pentru a fi utilizată în presa oficială și în școală. Bazele Reformei ortografice, inspirate în mare măsură de propunerile din 1885, au fost aprobate la 1 septembrie 1911, [2] cu o perioadă de tranziție de trei ani. [3]
Deși în Brazilia exista de mult un curent de „foneticieni” care luptau pentru simplificarea ortografiei, neparticiparea brazilienilor la reformă a dus la efectul opus, întărind tradiționaliștii și lăsând țări cu ortografii complet diferite: Portugalia cu una reformată. , iar Brazilia cu una veche bazată pe etimologie.
Primele încercări inter-academice de a trece la noua ortografie în Portugalia și Brazilia s-au încheiat fără succes. Cu toate acestea, Academia de Științe de la Lisabona și Academia Braziliană de Litere au continuat să lucreze împreună, iar la 30 aprilie 1931 au semnat primul acord ortografic portughez-brazilian , acceptând aproape complet modificările din 1911. În cele două țări a început un lung proces de convergență a ortografiei, care continuă și astăzi.
Această reformă a fost a doua în istoria limbii portugheze și doar prima semnificativă, majoră. Pentru prima dată după secolul al XIII-lea, principiile scrierii și citirii unui număr de cuvinte și combinații de litere s-au schimbat.
Principalele modificări au fost:
Adoptarea noii ortografii a întâmpinat rezistență și în Portugalia, dar principala controversă a avut loc în Brazilia. Unii lingviști au apărat principiile etimologice ale ortografiei spre deosebire de cele pur fonetice, susținând că reforma ar rupe legătura dintre vorbitorii nativi și moștenirea scrisă a strămoșilor lor. Alții au rezistat schimbării de teamă de a nu cunoaște noile reguli sau din atașamentul emoțional sau intelectual față de vechiul scenariu. Aceste sentimente sunt reflectate într-un fragment scris de Alexander Fontys în ajunul reformei din 1911 (ortografia autorului):
Imaginează-ți cuvântul fază scris astfel: fază . Nu e un cuvânt, e un schelet (...) Mă doare chiar și să ne gândim că trebuie să scriem așa!
Textul original (port.)[ arataascunde] Imaginem esta palavra phase , escripta assim: phase . Não nos parece uma palavra, parece-nos um esqueleto (...) Affligimo-nos extraordinariamente, când pensamos que haveriamos de ser obligados a escrever assim! [patru]Și Teixeira de Pascoes :
În cuvântul lagryma , (…) forma y este ca o lacrimă; stabilit (...) armonie între expresia grafică sau plastică și expresia psihologică; a înlocui y cu i înseamnă a ofensa regulile Esteticii. În cuvântul abysmo , este forma y care transmite profunzime, întuneric, mister... A-l scrie prin latinescul i înseamnă închiderea abisului, transformarea lui într-o suprafață banală.
Textul original (port.)[ arataascunde] Na palavra lagryma , (…) a forma da yé lacrymal ; estabelece (…) a harmonia entre a sua expressão graphica ou plastic ea sua expressão psychologica; substituindo-lhe o y pelo i é infractor ca regras da Esthetica. Na palavra abysmo , é a forma do y que lhe dá profundidade, escuridão, mysterio… Escrevel-a com i latino é fechar a boca do abysmo, é transformal-o numa superficie banal. [5]Și, de asemenea, Fernando Pessoa :
Não tenho sentimento nenhum politico ou social. Tenho, porem, num sentido, um alto sentimento patriotico. Minha patria e a lingua portugueza. Nada me pesaria que invadissem ou tomassem Portugalia, desde que não me incommodassem pessoalmente, Mas odeio, com odio verdadeiro, com o unico odio que sinto, não quem escreve mal portuguez, não quem não sabe syntaxe, não quem essimificia, mascreve emplada a pagina mal escripta, como pessoa propria, a syntaxe errada, como gente em que se bata, a orthographia sem ipsilon, como escarro directo que me enoja independentemente de quem o cuspisse. [6]