Pasiv (contabilitate)

Pasiv (din lat.  passivus  „receptiv, pasiv, inactiv”) - opusul părții active a bilanțului (partea dreaptă), - totalitatea tuturor surselor de formare a fondurilor întreprinderii (pasive și capital).

Conține capitalul propriu  - capital autorizat și capital social - precum și capitalul împrumutat ( credite , împrumuturi , grupate după compoziție și scadență).

În practica bancară, se folosește termenul capital total  - suma capitalului propriu și împrumutat, adică întreaga datorie sau bilanţ .

Conceptul de „Pasiv” din partea „Capital împrumutat” corespunde termenului „ Datorii ”.

Tipuri de pasive

Datoriile sunt împărțite în datorii curente (în engleză  datorii curente ), datorii pe termen lung ( în engleză datorii  pe termen lung ) și obligații pe termen lung ( în engleză  pasive pe termen lung ). Datoriile curente sunt pasive care sunt scadente în anul următor. Datoriile pe termen lung includ împrumuturile pe termen lung de la instituții financiare și obligațiunile pe termen lung plasate pe piața financiară . Alte datorii pe termen lung includ datorii față de proprietari, angajați și guvern ( impozite amânate ) [1] .

Datoriile pot avea diferite tipuri de clasificări de pasive. Un tip de separare a obligațiilor este următoarea separare a obligațiilor:

• pasive (datorii efectiv reflectate și efectiv existente);
• obligații „ascunse”;
• obligații „imaginare”.

Conform „Conceptului de contabilitate în economia de piață a Rusiei” (aprobat de Consiliul Metodologic de Contabilitate din cadrul Ministerului de Finanțe al Federației Ruse, Consiliul Prezidențial al IPA al Federației Ruse la 29 decembrie 1997) , datoria organizației existentă la data raportării, care este rezultatul unor proiecte realizate ale activității sale economice și decontări pentru care ar trebui să conducă la o ieșire de active. O obligație poate apărea în virtutea funcționării unui contract sau a unei norme juridice, precum și a obiceiurilor de afaceri.

Decontarea unei datorii implică de obicei că organizația este lipsită de activele corespunzătoare pentru a satisface cerințele celeilalte părți. Aceasta poate fi prin plata în numerar sau prin transferul altor active (prestarea de servicii). În plus, rambursarea unei obligații poate avea loc sub forma înlocuirii unui tip de obligație cu altul; conversia unei datorii în capitaluri proprii; înlăturarea creanțelor de la creditor.

Angajamente „ascunse”

Obligații „ascunse” ale organizației - împrumut, credit și alte conturi de plătit ale organizației către buget, fonduri extrabugetare, persoane fizice și/sau juridice, înregistrate în contabilitate (și/sau fiscală), reflectate în bilanţ. ale organizației și luate în considerare la calcularea activelor nete sau a fondurilor proprii ale organizației, dar efectiv absente în organizație. Astfel de obligații ar fi trebuit deja rambursate sau anulate, dar din anumite motive acest lucru nu s-a întâmplat. Prezența obligațiilor „ascunse” nu va duce la necesitatea achitării conturilor de plătit prin transferul (darea, transferul proprietății sau înstrăinarea în alt mod) a proprietății, a activelor aparținând organizației. Contabilitatea datoriilor „ascunse” este o supraestimare a valorii datoriilor organizației față de pasivele care au apărut efectiv și care sunt supuse rambursării în procesul de desfășurare a activităților financiare și economice. Identificarea și reflectarea în contabilitatea de gestiune a datoriilor „ascunse” va duce la necesitatea ajustării în jos a anumitor elemente ale pasivelor organizației și, în consecință, va duce la o creștere a valorii estimate a activelor nete sau a capitalului propriu al organizației. Identificarea, reflectarea și contabilizarea obligațiilor „ascunse” (în gestiune sau contabilitate) nu afectează cu adevărat poziția reală și starea financiară și economică a organizației, ci doar identifică și reflectă în contabilitatea deja primită, dar nereflectată în contabilitate, gestionarea sau contabilitatea fiscală a rezultatelor financiare relevante.

Obligațiile ascunse pot include:

• obligația de a cheltui constant resurse (sau bani) fără a obține beneficii, beneficii adecvate.
• obligația de a efectua o cheltuială constantă de resurse (sau bani) în scopuri sociale sau caritabile.
• prezența unor penalități semnificative stipulate în contracte (sub rezerva rezilierii anticipate a acestor contracte), pe care organizația dorește să le rezilieze în viitorul apropiat;
• existenta unor relatii contractuale de furnizare de stocuri, servicii, inchiriere etc la preturi care depasesc valoarea medie din piata;
• prezența resurselor consumate (costuri organizaționale), a căror perioadă de reflectare în contabilitate sau angajamente nu a venit încă în conformitate cu termenii contractului, regulile contabile etc.;
• prezența statutului de monument cultural pentru mijloacele fixe deținute sau utilizate de organizație;
• obligații privind impozitul amânat (IT) pentru organizațiile care nu le iau în considerare;
• au emis garanții sau garanții în asigurarea îndeplinirii obligațiilor din propriile obligații și din obligațiile terților (la un contract de împrumut, la un contract de furnizare de bunuri etc.);
• obligația de a rambursa obligațiile anumitor categorii de filiale sau afiliate;
• prezența unor proprietăți inutile, ineficiente, drepturi de proprietate (proprietatea nu aduce, nu poate și nu va aduce beneficii economice sau de altă natură în viitorul apropiat), eliberarea de sub sarcina deținerii va conduce la costuri suplimentare pe care proprietarul trebuie să le suporte;
• alte obligații „ascunse”.

Angajamente „imaginare”

Datorii „imaginare” ale organizației - împrumut, credit și alte conturi de plătit ale organizației către buget, fonduri în afara bugetului, persoane fizice și/sau persoane juridice, înregistrate în contabilitate (și/sau fiscală), reflectate în bilanţ. ale organizației și luate în considerare la calcularea activelor nete sau a fondurilor proprii ale organizației, dar efectiv absente în organizație. Astfel de obligații ar fi trebuit deja rambursate sau anulate, dar din anumite motive acest lucru nu s-a întâmplat. Prezența obligațiilor „imaginare” nu va duce la necesitatea achitării conturilor de plătit prin transferul (cedarea, transferul proprietății sau înstrăinarea în alt mod) a proprietăților, a activelor aparținând organizației. Contabilitatea datoriilor „imaginare” este o supraestimare a valorii datoriilor organizației față de pasivele care au apărut efectiv și care sunt supuse rambursării în cursul desfășurării activităților financiare și economice. Identificarea și reflectarea în contabilitatea de gestiune a datoriilor „imaginare” va conduce la necesitatea ajustării în jos a anumitor elemente ale pasivelor organizației și, în consecință, va duce la o creștere a valorii estimate a activelor nete sau a capitalurilor proprii ale organizației.

Identificarea, reflectarea și contabilizarea obligațiilor „imaginare” (în gestiune sau contabilitate) nu afectează cu adevărat poziția reală și starea financiară și economică a organizației, ci doar identifică și reflectă în contabilitatea deja primită, dar nereflectată în contabilitate, gestionarea sau contabilitatea fiscală a rezultatelor financiare relevante. Identificarea pasivelor „imaginare” se bazează pe identificarea pasivelor reflectate în contabilitate, care, prin natura lor economică, nu sunt pasive și nu sunt supuse anulării în modul general stabilit.

Obligațiile imaginare pot include:

• împrumuturi primite de la proprietarii (coproprietari) unei persoane juridice;
• conturi de plătit cu termen de prescripție expirat, conturi de plătit către un creditor în stare de faliment ;
• o datorie recunoscută privind impozitul amânat (ITL) care nu va fi contabilizată în viitorul previzibil ca o creștere a impozitului pe venit curent ;
• rezerve pentru deprecierea activelor , rezerve pentru cheltuieli viitoare;
• alte obligații „imaginare”.

Vezi și

• Active
• Cont pasiv

Note

1. ↑ Damodaran, Aswat, 2011 , p. 48.

Literatură

• Aswat Damodaran. Evaluarea investitiei. Instrumente și metode pentru evaluarea oricăror active = Investment Valuation: Tools and Techniques for Determining the Value of Any Asset. - M . : " Editura Alpina ", 2011. - 1324 p. - ISBN 978-5-9614-1677-0 .
• Activ și pasiv // ​​Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.

Dicționare și enciclopedii	Mare catalană Mare norvegian Brockhaus și Efron Britannica (online)
În cataloagele bibliografice	GND : 4232778-7 J9U : 987007565569405171 LCCN : sh85076393 NDL : 00563775