Gustav Peichl | |
---|---|
Gustav Peichl | |
Informatii de baza | |
Țară | |
Data nașterii | 18 martie 1928 [1] [2] [3] […] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 17 noiembrie 2019 [4] [5] (91 de ani) |
Un loc al morții | |
Lucrări și realizări | |
A lucrat în orașe | Berlin , Frankfurt pe Main |
Stilul arhitectural | postmodernism |
Clădiri importante | Sala Federală de Expoziții |
Premii | insigna de aur „Pentru servicii către orașul Viena” [d] Premiul orașului Viena pentru arhitectură [d] ( 1969 ) |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Gustav Peichl (uneori Paichl ; german Gustav Peichl ; 18 martie 1928 , Viena - 17 noiembrie 2019 , ibid [6] ) este un arhitect austriac, unul dintre liderii școlii vieneze.
A absolvit Academia de Arte Frumoase din Viena în 1953.
Din 1973 este profesor la Academie, în 1978-1988 a fost rector.
În 1956 și-a început cariera ca arhitect independent.
Cariera arhitectului a atins apogeul în anii 1970 , când a proiectat clădirea studioului Austrian Radio (ORF) din Salzburg , Innsbruck și Linz . Și-a propus să creeze o structură armonioasă care să combină estetica naturii și estetica mașinii.
În 2002 a fondat firma de arhitectură Peichl & Partner .
Concomitent cu activitățile sale de arhitectură, Peichl s-a angajat în caricatură, a lucrat în ziarele Süddeutsche Zeitung și Presse sub pseudonimul Ironimus.
Un arhitect care a încercat să-și adapteze stilul la cerințele postmodernismului.
Sub pseudonimul Ironimus, Gustav Peichl a descris Serbia în septembrie 1991 ca un aligator, purtând o pălărie cu o stea comunistă, înghițind Croația . Puțin mai târziu (în mai 1992), Peichl a prezentat Serbia ca pe un monstru, rănit și sângerând, dar totuși periculos.
Site-uri tematice | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii | ||||
|