Personificare

Personificare (din latină  persona „față” + facio „eu”; personificare ), prosopopoeia (din altă greacă πρόσωπον „persoană; personalitate” + ποιέω „a face”), antropopatism ( altă greacă ἄνθρωπος  „om” + πάθος  „sentiment” ) - reprezentarea fenomenelor și forțelor naturale, a obiectelor, a conceptelor abstracte sub formă de actori, inclusiv a unei persoane , sau recunoașterea proprietăților lor umane; atribuirea proprietăților psihicului uman obiectelor și fenomenelor din lumea reală sau fictivă: animale, plante și fenomene naturale. Personificarea este comună în mitologie , religie , basme , pilde , magie și culte , ficțiune și alte literaturi .

Personificarea este un trop , atribuirea de proprietăți și semne ale obiectelor animate celor neînsuflețite [1] .

Și vai, vai, durere!
Iar muntele era încins cu un stăpân ,
Picioarele s-au încurcat cu stăpâni.

Personificarea a fost comună în poezia diferitelor epoci și popoare, de la versuri folclorice la opere poetice ale poeților romantici, de la poezia de precizie până la opera oberiuților .

Antropatism

În stadiul cel mai de jos al dezvoltării sale, omul explică fiecare mișcare din afara lui printr-un act analog cu acțiunea propriei voințe, deci se obține spiritualizarea întregii naturi. Așa se formează o viziune antropopatică asupra lumii, care se caracterizează printr-o înțelegere neștiințifică a fenomenelor reale, când, de exemplu, soarele este prezentat ca o ființă vie, care acționează rațional și oportun, dar nu încă ca o zeitate independentă Helios [3] .

În psihologie și filozofie

Conceptul de personificare este folosit în filosofie , sociologie , psihologie (de exemplu, „personificarea conștiinței”).

Din punct de vedere psihologic, personificarea se bazează pe mecanismul de proiecție , care este descris în sociologie ca „dorința unui individ de a transfera vina pentru evenimente sau situații care provoacă frustrare altcuiva ”.

Vezi și

• Antropomorfism
• Alegorie
• Persoana (arhetip)
• personalism
• Autentificare
• Autorizare
• Avatar
• Principiul antropic
• Supranaturalismul
• Animism

Note

1. ↑ Personificarea  // Dicționarul explicativ al limbii ruse  : în 4 volume  / cap. ed. B. M. Volin , D. N. Ushakov (vol. 2-4); comp. G. O. Vinokur , B. A. Larin , S. I. Ozhegov , B. V. Tomashevsky și D. N. Ushakov; ed. D. N. Ushakova. - M  .: Editura de Stat de Dicționare străine și naționale: OGIZ (vol. 1), 1938. - Vol. 2: L - Oyalovet. - Stb. 802-803.
2. ↑ Epopee și cântece . Data accesului: 10 februarie 2016. Arhivat din original pe 7 martie 2016. (nedefinit)
3. ↑ Kareev N. I. Studii mitologice Copie de arhivă din 31 decembrie 2016 la Wayback Machine // Note filologice . Voronej, 1873.

Literatură

• Personificarea // Enciclopedia literară a termenilor și conceptelor / Ed. A. N. Nikolyukina . - Institutul de Informații Științifice despre Științe Sociale al Academiei Ruse de Științe : Intelvak, 2001. - Stb. 692-693. - 1596 p. — ISBN 5-93264-026-X .
• Personificare // Dicționar de termeni literari / Ed.-Comp.: L. I. Timofeev și S. V. Turaev . - M . : „Iluminismul”, 1974. - S. 267. - 509 p. — 300.000 de exemplare.
• Dicţionar enciclopedic rus mare. - M . : Publicație științifică " Marea Enciclopedie Rusă ", 2007. - S. 1887. ISBN 978-5-85270-332-3
• Feuerbach L. Esența religiei // Lucrări filozofice alese, vol. 2, M., 1955.
• Kareev N. I. Studii mitologice // Note filologice . Voronej, 1873.

Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Micul Brockhaus și Efron Britannica (online) Universalis
În cataloagele bibliografice	GND : 4137737-0