Polumyza

Semi-conac ( germană:  Landstelle , estonă poolmõis, maakoht ) - un conac independent din punct de vedere agricol care a existat în provinciile Ostsee (secolele XIX - începutul secolelor XX) , cel mai adesea o zonă mică, care nu avea drepturi de conac cavaleresc [1] ] .

Zona semiconacului

În 1864, a fost publicată pentru prima dată cea de -a treia parte a „Codul legilor locale ale provinciilor baltice” - Legea baltică de drept privat . Articolul 599 din lege definea „conacul cavalerului” și fixa dimensiunea minimă a acestuia. În Estland , suprafața conacului unui cavaler trebuia să fie de cel puțin 150 de acri (acest număr nu includea zona fânețelor și pășunilor ). În Livonia , dimensiunea minimă a fost de 300 de acri (acest număr nu a inclus zona rezervoarelor , mlaștini și alte terenuri nepotrivite agriculturii); o treime din această suprafață urma să fie terenuri agricole ( germană:  Brustacker ). În Saaremaa , un conac era considerat cavaleresc dacă suprafața lui era de cel puțin 162 de acri, iar o treime din aceasta era teren agricol bun [2] . Moșiile care nu îndeplineau aceste cerințe minime au fost înscrise în cartea funciară ca semiconacii .

Totodată, moșii care nu îndeplineau cerințele de suprafață stabilite și trebuiau să aibă statutul de semiconac, dar care fuseseră anterior înscrise în cartea funciară (pe Saaremaa - în 1819 , în Livonia - în 1860 și în Estonia ). - în 1856 ), drepturile conacului cavaleresc încă nu s-au pierdut [2] . În această privință, uneori un semi-conac ar putea fi mai mare ca suprafață decât conacul unui cavaler [3] .

Terenurile semi-conac ar putea consta atât din terenuri conac ( germană:  Hofsland ), cât și din terenuri agricole ( germană:  Bauerland ), precum și din ambele tipuri de terenuri.

Pe pământurile Estoniei moderne, în 1910, existau 69 de semiconac [4] [5] .

Semi-conacele din Estonia în 1900

Semi-conacele din Estonia în 1900 [6] în contextul județelor moderne ale Estoniei :

Județul Harju

Järvamaa

Läänemaa

Virumaa

Semi-conacele Livoniei în 1900

Semi-conacele din Livonia în 1900 [7] în contextul județelor moderne ale Estoniei:

Saaremaa

Tartumaa

Vezi și

Note

  1. ↑ Baltisches Historisches Ortslexikon. Teil I. Estland (Einschieslich Nordlivland). Herausgegeben von Heinz von zur Mühlen. – Quellen und Studien zur baltischen Geschichte. Bd I. Köln-Wien, 1985.
  2. ↑ 1 2 Whelan, Heide W. Adaptarea la modernitate. Familie, castă și capitalism în rândul nobilimii germane baltice. Koln, Weimar, Wien: Böhlau Verlag, 1999. Pp. 88, nota.
  3. ↑ Rosenberg, Tiit. Eesti mõisate ajalooline ülevaade. Pagină 7-55. - Eesti mõisad. Tallinn: Olion, 1994. pp. 17.
  4. ↑ Alo Sarg. Baltisaksa aadel Eesti- ja Liivimaal. - Tallinn: AS Äripäev, kirjastus Argo, 2018. - P. 31. - 256 p. - ISBN 978-9949-607-50-1 .
  5. ↑ Mõisate statistika  (Est.) . Portalul „Eesti mõisad” . Preluat la 9 decembrie 2018. Arhivat din original pe 4 decembrie 2018.
  6. ↑ Richter, Adolf. Baltische Verkehrs- u. al lui Richter. Addressbücher. III. Trupa: Ehstland. Riga: Im Selbstverlage des Herausgebers, 1900. Pp. 1-98.
  7. ↑ Livländisches Adressbuch. 1900. Pg. 120-154, 207-24.

Link -uri