Roubaud, Jacques
Jacques Roubaud ( francez Jacques Roubaud , 5 decembrie 1932 , Caluire-et-Cuir ( Rhône ) - scriitor și matematician francez . Autor a numeroase poezii, romane, eseuri, piese de teatru, profesor de matematică. Membru al organizației literare ULIPO [2] .
Lucrările lui Roubaud au fost distinse, printre altele, cu Marele Premiu Național pentru Poezie (1990) și Marele Premiu pentru Literatură, numit după Paul Moran de la Academia Franceză (2008).
Literatură și matematică: ULIPO
Rolul matematicii
Jacques Roubaud a fost pasionat de numere și matematică încă din copilărie. Numerele pentru el au fost înzestrate cu o semnificație simbolică, Roubaud le pune în legătură cu evenimentele vieții sale personale [3] . În general, înțelegerea operelor literare ale lui Roubaud este posibilă doar ținând cont de componenta matematică a textelor sale [4] .
Jacques Roubaud rămâne un matematician nu numai în genul romanului , ci și în poezie, deoarece aici ritmul, rima, forma poetică sunt asociate cu anumite numere și secvențe de numere, o combinație specială de sunete, litere, cuvinte, dimensiuni. Roubaud îi consideră pe fondatorii abordării matematice în poezie, în special pe trubaduri , care au introdus multe noi metrii poetici. Forma poetică preferată a lui Roubaud este sonetul .
ULIPO
Fascinația lui Roubaud pentru numere este remarcată în multe dintre lucrările sale. După apariția colecției de poezie a lui Roubaud „ε, poésie” ( ε este semnul matematic pentru „orice număr pozitiv mic”), membrii lui Oulipo au atras atenția asupra lui [5] . ULIPO este un grup literar care reunește scriitori și oameni de știință (în primul rând matematicieni) care sunt interesați de combinatoria jocurilor ca metodă de creare a textelor literare (vezi Literatura combinatorie ). Această combinatorie creativă ar trebui să se bazeze pe modele matematice [6] . Membrii ULIPO au venit cu așa-numitele „contraintes” (restricții formale), care nu numai că puteau limita creativitatea literară, dar puteau deschide noi posibilități pentru aceasta.
Roubaud este autorul multor „contrainte”, precum „Baobab” (baobab) sau „Haiku oulipien généralisé” (ulipo haiku general). Cu ajutorul unor astfel de restricții formale, scriitorii ULIPO au încercat să elimine aleatorietatea și imprevizibilitatea din procesul de creație literară. Un exemplu de limitare formală a lui Roubaud este romanul The Last Lost Ball, a cărui structură se bazează pe numere care se repetă constant în text [7] .
Roubaud a fost unul dintre fondatorii revistei „Change”. În 1971, împreună cu Octavio Paz și alți poeți, a participat la scrierea primului text poetic multilingv european în genul renga . Roubaud a lucrat și ca traducător literar, traducând poezia americană și japoneză, precum și proza lui Lewis Carroll [8] .
Lucrări
- „Poésies juveniles” (ianvier 1942-noiembrie 1944), Montpellier, Éd. CGC, 1944
- „Voyage du soir”, Poésie 52, Collection Pierre Seghers numéro 161, Paris, 1952, 38 pagini.
- „Morphismes rationnels et algébriques dans les types d'A-algèbres discrètes à une dimension”, teza, Université de Rennes, 1967, Publications de l'Institut de Statistique de l'université de Paris, voi. XVII, numărul 4, 1968, p.1-77
- „∈”, Gallimard, Paris, 1967.
- „Petit traité invitant à la découverte de l’art subtil du go” (cu Pierre Lusson și Georges Perec), Bourgois, Paris, 1969.
- „Mono no aware (le sentiment des choses)”, Gallimard, Paris, 1970.
- „Trente et un au cube”, Gallimard, Paris, 1973.
- „Autobiographie, chapitre dix, poèmes avec des moments de repos en prose”, Gallimard, Paris, 1977.
- „Teatrul Graal: Gauvain et le chevalier vert, Lancelot du Lac, Perceval le Gallois, L'enlèvement de Guenièvre”, cu Florence Delay, Gallimard, Paris, 1977. De ce futur cycle de dix pièces, ils publient celles care seront les III , IV, V et VI de la decalogie.
- Graal fiction, Gallimard, Paris, 1978.
- „La Vieillesse d'Alexandre, essai sur quelques états recents du vers français”, F. Maspero, Paris, 1978 (réed. éditions Ivrea, 2000)
- „Io et le loup, dix-sept plus un plus plus un haïku en ouliporime”, Oulipo, Paris, 1981.
- Dors, Gallimard, Paris, 1981.
- „Les animaux de tout le monde”, Ramsay, Paris, 1983
- „Teatrul Graal: Joseph d'Arimathie, Merlin l'enchanteur”, cu Florence Delay, Gallimard, Paris, 1981. Ce sont les pièces I et II de la décalogie.it, vers l'alexandrin de longueur variable”, Oulipo, Paris , 1984.
- "La Belle Gracia", Ramsay, Paris, 1985 (rééd. Seuil, coll. "Points") (Tome 1 de la série des "Gracia" (3 volume publiés sur 6 prévus))
- „Jacques Roubaud”, de Robert Davreu, Seghers, Paris, 1985.
- „La Fleur inverse, essai sur l'art formel des troubadours”, Ramsay, Paris, 1986.
- „Quelque chose noir”, recueil de poèmes, Gallimard, Paris, 1986.
- "L'Enlèvement d'Hortense", Ramsay, Paris, 1987 (reed. Seuil, coll. "Points") (Tome 2 de la série des "Gracia" (3 volume publiés sur 6 prévus))
- „Le Grand Incendie de Londres, récit avec incises et bifurcations”, Seuil, Paris, 1989 (Branche 1 du „‘Projet’’)
- „L’Hexaméron” (cu Michel Chaillou, Michel Deguy, Florence Delay, Natacha Michel et Denis Roche), Le seuil, „Fiction & Cie”, 1990.
- „La Forme du sonnet français de Marot à Malherbe. Recherche de seconde rhétorique", teza de doctorat d'État, Université de Paris IV-Sorbonne, 1990.
- „La Princesse Hoppy ou le conte du Labrador”, Hatier (col. „Fées et gestes”), Paris, 1990 (reed. Absalon, Nancy, 2008)
- "L'Exil d'Hortense", Seghers (col. "Mots"), Paris, 1990 (rééd. Seuil, col. "Points") (Tome 3 de la série des "Gracia" (3 volume publiés sur 6 prévus) )
- „La pluralité des mondes de Lewis” [9] , Gallimard, Paris, 1991.
- Les animaux de personne, Seghers, Paris, 1991; Seghers Jeunesse, 2004.
- „L'invention du fils de Leoprepes, poésie et mémoire on problems”, Ed. Circe, Saulxures, 1993.
- „N-ines, autrement dit quenines, encore”, Oulipo (col. „La bibliothèque oulipienne”), Paris, 1993.
- "La boucle", Seuil, Paris, 1993. (Branche 2 du "'Projet"')
- "Mathématique: ", Seuil, Paris, 1997. (Branche 3, hotel première partie, du "'Projet"')
- „Poésie, etcetera, menage”, Stock, Paris, 1995.
- „La fenêtre veuve, prose orale”, Théâtre Typographique , Courbevoie, 1996.
- „Trois ruminations”, Oulipo, Paris, 1996.
- "Quel avenir pour la mémoire on problems?", Gallimard (col. " Découvertes Gallimard " (n° 349), série Littératures), Paris, 1997.
- „L'abominable tisonnier de John McTaggart Ellis McTaggart, et autres vies plus ou moins brèves”, Seuil, Paris, 1997.
- "Poésie:", Seuil, Paris, 2000. (Branche 4 du "'Projet"')
- „Le Chevalier silence, une aventure des temps aventureux”, Gallimard, Paris, 1997.
- „La Dernière balle perdue”, Fayard, Paris, 1997.
- „La ballade et le chant royal” (1997), ed. Les Belles Letters, col. Architecture du Verbe, ISBN 2-251-49007-8
- „La forme d'une ville change plus vite, hélas, que le cœur des humains. Cent cinquante poèmes. 1991-1998”, Gallimard, Paris, 1999.
- „Meniu, meniu”, Gallimard Jeunesse, Paris, 2000.
- Comerț, jurnal, Edițiile NOUS, 2000 ISBN 2-913549-03-9
- „Le crocodile”, Rue du Monde, Paris, 2001.
- „La Bibliothèque de Warburg. Version mixte", Seuil (coll. "Fiction & Cie"), Paris, 2002. (Branche 5 du "'Projet"')
- Grande Kyrielle du Sentiment des choses, Ed. Nous, Paris, 2003.
- „Churchill et 40 autres sonnets de voyage”, Gallimard, Paris, 2004.
- „Tokyo infra-ordinaire, Inventaire-Invention, Paris, 2005.
- Graal théâtre: Joseph d'Arimathie - Merlin l'enchanteur - Gauvain et le Chevalier Vert - Perceval le Gallois - Lancelot du Lac - L'enlèvement de la reine - Morgane contre Guenièvre - Fin des Temps Aventureux - Galaad ou la Quête - La tragédie du roi Arthur", cu Florence Delay, Gallimard, Paris, 2005.
- Cœurs, La Bibliothèque Oulipienne numéro 155, 2006.
- „Nous, les moins-que-rien, fils ainés de personne, multiroman”, Fayard, Paris, 2006.
- „128 poèmes ... composés en langue française, de Apollinaire Guillaume à 1968”, La Bibliothèque Gallimard, Paris, august 2006.
- „Parc Sauvage”, récit, Seuil (col. „Fiction & Cie”), Paris, 2008
- "Impératif categorique", récit, Seuil (col. "Fiction & Cie"), Paris, 2008. (Branche 3, second partie, du "'Projet"')
- "La dissolution", récit, Nous Eds, 2008. (Branche 6 (dernier), du "'Projet"')
- „Eros mélancolique” (coécrit avec Anne F. Garréta), Grasset, Paris, 2009
- "Le Grand Incendie de Londres", réédition des 5 premières branches du "'Projet"' en un seul volume, Seuil (coll. "Fiction & Cie"), Paris, 2009. (La sixième branch ("La Dissolution") n 'est pas inclus car publiée chez un autre éditeur)
- „Les Fastes” (cu Jean-Paul Marcheschi), editiile Lienart, Montreuil-sous-Bois, 2009 ISBN 978-2-35906-009-6
- „Ciel et terre et ciel et terre et ciel”, Éditions Argol, Paris, 2009 ISBN 978-2-915978-56-8
- „Ode à la ligne 29 des autobus parisiens”, Éditions Attila, 2012 ISBN 978-2-917084-58-8
- „Cvasi-Cristaux. Un choix de sonnets en langue française de Lazare Carnot (1820) à Emmanuel Hocquard (1998)", Éditions Martine Aboucaya et Yvon Lambert, Paris, 2013 ISBN 978-2-9540208-5-3
- Octogon. Livre de poésie, quelquefois prose”, Gallimard, Paris, 2014 ISBN 978-2-07-014399-3
Traduceri din engleză
- Lewis Carroll: „La Chasse au Snark”
- Charles Reznikoff: Mărturie
Note
- ↑ Jacques Roubaud // Munzinger Personen (germană)
- ↑ Jacques sur Roubaud oulipo.net . Preluat la 21 februarie 2017. Arhivat din original la 14 mai 2011. (nedefinit)
- ↑ Elvira Laskowski-Caujolle: Die Macht der Vier: Von der pythagoreischen Zahl zum modernen mathematischen Strukturbegriff în Jacques Roubauds oulipotischer Erzählung La princesse Hoppy ou le conte du Labrador, Peter Lang / Artefakt, 1999; S. 55
- ↑ Elvira Laskowski-Caujolle: Die Macht der Vier: Von der pythagoreischen Zahl zum modernen mathematischen Strukturbegriff în Jacques Roubauds oulipotischer Erzählung La princesse Hoppy ou le conte du Labrador, Peter Lang / Artefakt, 1999; S. 17
- ↑ Elvira Laskowski-Caujolle: Die Macht der Vier: Von der pythagoreischen Zahl zum modernen mathematischen Strukturbegriff în Jacques Roubauds oulipotischer Erzählung La princesse Hoppy ou le conte du Labrador, Peter Lang / Artefakt, 1999; S. 115
- ↑ Zeitschrift für französische Literatur, Band 117-118, Verlag der Akademie der Wissenschaften und der Literatur in Mainz, în Kommission bei F. Steiner, 2007
- ↑ Der lange Arm des Todes (Arhiva) . Consultat la 21 februarie 2017. Arhivat din original pe 7 septembrie 2005. (nedefinit)
- ↑ Druckhaus galrev: Jacques Roubaud . Preluat la 21 februarie 2017. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. (nedefinit)
- ↑ Se réfère à l'ouvrage du philosophe David Kellogg Lewis, „De la pluralité des mondes”.
Literatură
- Veronique Montémont, „Jacques Roubaud: l'amour du nombre”, Presses Universitaires du Septentrion, coll. „Perspective”, 2004.
- Jean-Jacques Poucel, „Jacques Roubaud și invenția memoriei”, NCSRLL, University of North Carolina Press, 2006.
- Christophe Reig, „Mimer, Miner, Rimer: le cycle Romanesque de Jacques Roubaud” - preface de Bernard Magné, New-York/Amsterdam, hotel rodopi, coll. „Faux-Titre” nr. 275, 2006.
- Jacques Roubaud, „Roubaud - Rencontre avec Jean-François Puff”, Edițiile Argol, 2008.
- Agnès Disson et Véronique Montémont (r.), „Jacques Roubaud, compositeur de mathématique et de poésie”, Editions Absalon, 2011.
Link -uri
Site-uri tematice |
|
---|
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
---|
|
|