Saltykov, Alexei Dmitrievici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 18 decembrie 2019; verificările necesită 5 modificări .
Alexei Dmitrievici Saltykov
Data nașterii 1 februarie (13), 1806
Locul nașterii
Data mortii 11 martie (23), 1859 (în vârstă de 53 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie  imperiul rus
Ocupaţie diplomat , scriitor , artist
Tată Dmitri Nikolaevici Saltykov [d]
Mamă Anna Nikolaevna Leontieva [d]
Premii și premii
Ordinul Sf. Vladimir gradul IV Ordinul Sf. Stanislau clasa a II-a Ordinul Sf. Ana clasa a III-a
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Prințul Aleksey Dmitrievich Saltykov (1 februarie 1806 [1]  - 11 martie 1859) - călător rus în Persia și India , scriitor și artist , fan anglo . Nepotul lui N. I. Saltykov , fratele lui P. D. Saltykov . Pentru interesele sale, atipice pentru aristocrația rusă, a fost supranumit indianul.

Cariera de serviciu

Născut la Sankt Petersburg la 1 februarie 1806 în familia prințului orb Dmitri Nikolaevici Saltykov și a soției sale Anna Nikolaevna, născută Leontieva. După ce a primit studii la domiciliu, la 11 decembrie 1823 a intrat în serviciul unui actuar al Colegiului de Stat de Afaceri Externe, iar la 22 august 1826 i s-a acordat gradul de junker de cameră ; în același an (9 noiembrie) a fost detașat pentru sarcini speciale la secretarul de stat D. N. Bludov .

După o scurtă demisie, la 1 octombrie 1828, prințul a fost numit sub conducerea lui A.P. Butenev , care era atunci însărcinat cu afaceri la Constantinopol , iar un an și jumătate mai târziu (3 ianuarie 1830) s-a transferat în Grecia cu titlu special. misiuni către Contele V. N. Panin ; în curând, transferat la biroul Departamentului Asiatic, a fost numit secretar al misiunii în Grecia , unde a rămas până în 1831.

După ce a petrecut o scurtă perioadă la ambasada din Londra (din 22 noiembrie 1832), prințul, de bunăvoie, s-a transferat la Florența (14 februarie 1834), iar după desființarea misiunii de acolo, a fost numit misiunea la Roma (26 februarie 1836). În cele din urmă, la 7 august 1838, a fost trimis la Teheran , de unde s-a întors la Petersburg pe 4 mai 1839 și a fost trimis prin curier la Londra. Dar deja la 3 octombrie 1840, Saltykov, care nu a avut niciodată o atracție pentru diplomație, a fost demis din serviciu la cererea cu gradul de consilier al tribunalului . În acest moment i s-au conferit ordinele Sf. Stanislav gradul II, Sf. Vladimir gradul IV și Sf. Ana gradul III [2] .

Rătăciri în Orient

Având încă din copilărie o pasiune înnăscută pentru călătorii, care s-a dezvoltat și mai mult în el în timpul călătoriilor de afaceri și deținând fonduri semnificative (3.500 de suflete în districtele Yuryevsky, Pokrovsky și Vladimir din provincia Vladimir), prințul a visat mereu să facă o călătorie în Est. El a reușit să-și îndeplinească această dorință la sfârșitul anului 1838, când a fost repartizat în Persia. Mers la locul noului său minister prin Caucaz, S. a locuit până în mai 1839 la Teheran , observând și consemnând obiceiurile și modul de viață al locuitorilor săi.

În 1841-1843. Prințul Saltykov a făcut prima sa călătorie în India. În 1845-1846. - al doilea, în care și-a petrecut tot timpul în „călătorii continue prin sudul și mijlocul Indiei și a examinat multe locuri pe care nu a reușit să le vadă în prima călătorie”. Prințul Saltykov și-a petrecut sfârșitul vieții călătorind prin Europa.

În mediul său de acasă, el a fost întotdeauna oarecum excentric, umblând în costum persan sau indian (de unde și porecla lui „Indian”). Apartamentul lui a fost întotdeauna un întreg muzeu al rarităților și a fost mobilat într-un mod oriental. A trăit peste tot ca un pustnic, petrecând zile întregi pictând, pentru care avea o mare dragoste, și „a invitat în casa lui numai desenatori buni, pentru că el însuși nu era unul dintre ultimii”.

Potrivit recenziilor celor care l-au cunoscut, prințul Saltykov „a aparținut numărului de oameni rari înzestrați cu un caracter plăcut, fără cea mai mică mândrie și șarlatanism și, în plus, modestie”, în relația cu ceilalți a fost întotdeauna extrem de blând, afectuos. și de ajutor. Unul dintre contemporanii săi și-a amintit că Saltykov se distingea printr-o înfățișare elegantă și aristocratică, în maniere exterioare semăna cu Chopin; la patruzeci de ani, avea o flexibilitate tinerească, iar trăsăturile feței sale subțiri și alungite aveau o expresie melancolică de bunăvoință [3] .

A murit de o boală de inimă la Paris , unde a trăit ca un pustnic și a invitat doar artiști la casa lui. A fost înmormântat sub altarul Bisericii Sfânta Cruce în moșia familiei din sat. Snegirevo , provincia Vladimir [4] . [5]

Proceedings

Saltykov și-a publicat impresiile despre primele sale călătorii în 1849 la Moscova sub titlul „Călătorie în Persia”. Descrierea aceleiași călătorii, publicată la Paris în limba franceză, a trecut prin trei ediții ilustrate pe viață (1851, 1853 și 1854) și, în plus, a fost publicată de două ori la Varșovia, tradusă din franceză în poloneză de Wojciecha Szymanowskiego (1852 și 1856 gg). .).

Descrierea călătoriei în India a fost publicată în fragmente în The Moskvityanin în 1849 și apoi publicată în franceză la Paris în 1851, cu ilustrații de însuși Saltykov. Descrierea celei de-a doua călătorii a apărut mai întâi la Paris, în 1848, sub titlul „Voyage dans l'Inde, composé de 36 litographies à deux teintes”, bazată pe desenele prinţului însuşi, şi a fost publicată în a doua ediţie în acelaşi loc în 1850-1852. În rusă, fără desene, publicată la Moscova, tradusă de L. A. May , în 1851, sub titlul: „Scrisori despre India”.

În același an, a fost publicată la Paris C. Voyage en Perse et dans l'Inde (3 vol., Paris, 1850-51, 8°), evocând cel mai entuziast răspuns din partea lui Lacomb, care a considerat această lucrare un fenomen literar remarcabil. . Prince era de aceeași părere despre el . P. A. Vyazemsky .

În 1853, Alexei Dmitrievich a publicat la Paris fotografii executate artistic din desenele sale reprezentând tipurile de rezidenți, cheltuind o mulțime de bani pe această publicație (Les habitants de l'Inde, dessinés d'après nature par le prince Solticoff, lith. par Prayer). . Paris 1853, 42 planches in f°).

Strămoși

Bibliografie

Note

  1. ↑ TsGIA SPb. Fond 19. Inventar 111. Dosar 144 Fila 425v. — 426 . Cărțile metrice ale bisericii de la Palatul Saltykov.
  2. ↑ Prințul Alexei Dmitr. Saltykov // În gradul de junkeri de cameră: // Personalul Curții // Cartea lunară și Statul Major al Imperiului Rus pentru 1840. Prima parte. - Sankt Petersburg. : Tipografia Academiei Imperiale de Științe , 1840. - P. 17.
  3. ↑ Aventurile unui Livonian la Sankt Petersburg // Arhiva Rusă. 1878. Vol. 1. - S. 460-465.
  4. ↑ Sheremetevsky V.V. Prințul Saltykov Alexei Dmitrievich // Necropola provincială rusă / Editura condusă. carte. Nikolai Mihailovici . - M . : Tipo-lit. T-va I. N. Kushnerev și Co., 1914. - T. 1: Provinciile: Arhangelsk, Vladimir, Vologda, Kostroma, Moscova, Novgorod, Oloneț, Pskov, Sankt Petersburg, Tver, Yaroslavl și provinciile Vyborg Mănăstirile Valaam și Konevsky. - S. 765. - IX, 1008 p. - 600 de exemplare.
  5. ↑ Rogozina M. G. Fotografii de moșie ale lui I. N. Alexandrov la începutul secolului XX. (Din colecția Muzeului de Arhitectură) // Moșia Rusă. Colecția Societății pentru Studiul Moșiei Ruse. M.: Girafa, 2000. Numărul. 6 (22). P.314.

Link -uri