Curentul conservat este un concept utilizat în aparatul matematic al fizicii pentru a descrie procesele de transfer al unei mărimi fizice conservate, cum ar fi o sarcină electrică. [1] În notația vectorială matematică, se notează ca o cantitate care satisface ecuația de continuitate . [1] Ecuația continuității este o lege de conservare , de unde și numele.
Într-adevăr, integrarea ecuației de continuitate în volum , cu o suprafață prin care nu curg curenți, duce la legea conservării
∂ ∂ t Q = 0 {\displaystyle {\frac {\partial }{\partial t))Q=0} , unde este cantitatea conservată .În teoriile gauge, câmpurile gauge sunt considerate împreună cu curenții conservați. [2] De exemplu, câmpul electromagnetic este considerat împreună cu curentul electric conservat .
Curentul conservat este fluxul unei mărimi conjugate canonic care are simetrie translațională continuă .
Ecuația de continuitate pentru curent conservat este formularea matematică a legii conservării . Exemple de mărimi conjugate canonic sunt:Curenții conservați joacă un rol extrem de important în fizica teoretică , deoarece teorema lui Noether leagă existența unui curent conservat de existența unei simetrii a unei cantități în sistemul studiat. Din punct de vedere practic, toți curenții conservați sunt curenti noetherieni , deoarece existența unui curent conservat implică existența simetriei. Curenții conservați joacă un rol important în teoria ecuațiilor diferențiale parțiale , deoarece existența unui curent conservat indică existența integralelor de mișcare , care sunt necesare pentru ca sistemul să fie integrabil . Legea conservării este exprimată ca dispariția 4 - divergenței , unde sarcina Noether formează componenta zero a 4-curentului .
Conservarea sarcinii , cum ar fi în notația ecuațiilor lui Maxwell ,
∂ p ∂ t + ∇ ⋅ j = 0 {\displaystyle {\frac {\partial \rho }{\partial t)}+\nabla \cdot \mathbf {j} =0}Unde
cu v ca viteza sarcinilor.