Spiromilios, Spiridon

Spyridon Spiromilios
greacă Σπυρίδων Σπυρομήλιος
Data nașterii	1800( 1800 )
Locul nașterii	Himara
Data mortii	1880( 1880 )
Un loc al morții	Atena
Afiliere	Grecia
Tip de armată	Forțele terestre grecești
Rang	locotenent general
a poruncit	Şcoala militară Evelpid de către Jandarmeria Greciei
Bătălii/războaie	revoluția greacă
Premii și premii
Fișiere media la Wikimedia Commons

Spiridon Spiromilios ( greacă σπυρίδων σπυρομήλιος ; 1800 , Himara , Imperiul Otoman  - 1880 Atena , regatul grec sau)σπυρομήλιοςgreacă(spiromyilioscasimplucunoscut și pur șieste[1] al unui rege grecesc care a devenit un an politic grec, care a devenit rege și politic grec . Ministru de război de 5 ori și a condus școala de ofițeri a regatului.

Biografie

Spiromilios s-a născut în orașul otoman Himara , populat de greci, pe coasta sudului Albaniei de astăzi ( Epirul de Nord ). Himara era în nord-vestul țărilor grecești, ceea ce Mani era în sud-est. Timp de 5 secole, militanții himarioți, păstrând în același timp limba greacă și credința ortodoxă, au fost în necontenite ciocniri militare cu turcii și albanezii care s-au convertit la islam [2] .

Spiromilios s-a născut într-o familie de militari. Tatăl său se numea Milios (Mihalis), mama sa Maria era fiica lui Andreas Varfis, care a servit ca ofițer la Napoli. În 1810, Spiromilios a mers și la Napoli ( Italia ), unde a primit o educație militară și a învățat italiană, latină și franceză. În 1819, s-a întors în patria sa, unde a scris geografia militară a Epirului , cu scopul de a participa la competiție și de a se alătura armatei regulate din Napoli, dar Ali Pașa Tepelensky l-a ținut de la acest pas . Ali, care era atunci Pașa al orașului Ioannina și al întregului Epir, a pus la cale planuri separatiste, atrăgându-i pe greci în serviciul său și l-a lăsat cu el ca consilier militar.

Revoluția greacă

După moartea lui Ali Pașa în februarie 1822, Spyromilios, împreună cu frații Nikolaos și Zachos, au ajuns în Grecia Centrală în august într-un lagăr din Lygovistio, condus de Alexander Mavrokordatos . În mai 1825, Spyromilios, în fruntea unui detașament de 250 de himarioți, a intrat în Messolongionul asediat pentru a-și întări garnizoana [3] .

În 1827, Spyromilios a scris Memorii despre asediul lui Messolongion 1825-1826, care a fost publicat abia 100 de ani mai târziu, în 1926, dar a devenit una dintre cele mai importante surse despre asediul orașului pentru istoricii moderni [4] .

La 24 iulie 1825, Spiromilios a luat parte la ieşirea de noapte a asediatilor, în urma căreia turcii au suferit pierderi uriaşe şi în care, doar printr-o norocoasă întâmplare pentru turci, tabăra lor nu a fost învinsă [5] .

La 17 ianuarie 1826, Spiromilios a fost trimis ca parte a unei delegații la Nafplio , cerând ajutor guvernului și luând măsuri decisive pentru salvarea Messolongion [6] . Abia în luna martie, cu 400 de mii de groși turci adunați, Spiromilios și alți membri ai delegației au reușit să pună în mișcare navele insulei Hydra [7] . Dar încercarea de a rupe blocada turcească și de a livra hrană orașului asediat și înfometat a eșuat [8] . Sub îndrumarea amiralului Miaoulis , Spyromilios a mers pe insula Zakynthos , aflată pe atunci sub control britanic, pentru a încerca să trimită o navă de aprovizionare cu pavilion englezesc la Messolongion, dar nu a reușit. Spiromilios a rămas un simplu spectator, urmărind Holocaustul de la Messolongion de pe înălțimile Zakynthos.

Mai târziu, împreună cu fratele său Zakhos, (Nikolaos a murit în timpul unei descoperiri a Messolongionului asediat), Spiromilios a luat parte la operațiuni militare sub comanda lui George Karaiskakis [9] .

În martie 1827 a luat parte la al 3-lea Congres Național de la Trizin. Mai târziu, când Ioan Kapodistrias a preluat controlul Greciei , Spiromilios a condus garda la sediul corpului lui Dmitri Ypsilanti (1828-1829). La sfârșitul războiului, în campania lui Ypsilanti din 1829 în Grecia Centrală, detașamentul lui Spiromilios, împreună cu detașamentul Eumorphopoulos, a fost remarcat ca cea mai organizată parte a corpului expediționar Ypsilanti [10] .

În ultima și victorioasă bătălie pentru armele grecești a războiului sub Petra , Spyromilios, în fruntea gărzii sediului, a apărat poziția VI și s-a remarcat în contraatacul care a urmat [11] . Împreună cu Dimitri Ypsilanti, Lassanis , Evmorphopoulos și Kasomulios , Spiromilios a luat parte la negocierile cu comandanții forțelor turco-albaneze care au urmat bătăliei [12] .

Activități militare și politice în timpul domniei regelui Otto

După sfârșitul Revoluției grecești, Spiromilios s-a stabilit în orașul Teba (Grecia) , dar, din moment ce era capodistrian , a fost închis timp de 9 luni în cetatea Palamidi .

În 1835, Spyromilios a fost înrolat în Falanxa Regală de onoare a Veteranilor de Război [13] .

Ulterior, Spiromilios, cu gradul de locotenent colonel al infanteriei, a condus Școala de Ofițeri care s-a mutat din insula Egina la Pireu (1840-1844) [14] [15] .

Din punct de vedere politic, Spiromilios aparținea așa-numitului Partid Rus [16] .

În 1843, a avut loc Răscoala din 3 septembrie , care a cerut proclamarea unei constituții , la care a luat parte Spiromilios [17] [18] > [19] . Participarea școlii de ofițeri, condusă de șeful lor Spiromilios, la revoluția din 1843, l-a forțat pe regele Otto , care considera școala de ofițeri „propria lui afacere”, să reconsidere problemele de control și securitate din regat [20] .

În 1847, Spiromilios a fost exilat, împreună cu alți ofițeri, pe insula Naxos , acuzat că a participat la o conspirație [21] . Cu toate acestea, în curând Spiromilios a câștigat din nou încrederea regelui Otto și a condus Ministerul de Război (1850-1853) în guvernul lui Antonios Kriezis (1849) [22] . Istoricul T.Gerosisis scrie că dintr-un „constituționalist fanatic” Spiromilios s-a transformat într-un „om al regelui” și în iunie 1851 se pregătea să instaureze un regim dictatorial în țară [23] .

În timpul Războiului Crimeii , fiind ministru de război și, în ciuda avertismentelor puterilor occidentale și ale diplomaților greci, Spiromilios a sprijinit răscoala populației grecești încă în cadrul Imperiului Otoman [24] (vezi Grecia în timpul războiului Crimeii ). După debarcarea forțelor franco-britanice la Pireu pe 13 martie 1854, Otto a format un nou guvern și l-a îndepărtat pe Spiromilios din funcția de ministru de război [25] .

În anii următori, Spiromilios a devenit de încă 4 ori ministru de război în guvernele conduse de:

• Athanasius Miaulis (1857) [26] .
• Ioannis Kolokotronis (1862) [27] .
• Aristidis Moraitinis (1867)
• Dimitrios Voulgaris (1868) [28] .

În timpul crizei cretane din 1867, Spyromilios a fost trimis cu trupe la granița de nord a regatului [29] .

În cariera sa militară, Spiromilios a urcat la gradul de general.

În cariera sa civilă, Spyromilios a fost și Consilier de Stat (1865) , Consiliul de Stat (Grecia) și Președinte al Parlamentului (1872). Generalul Spiromilios a murit la Atena în 1880.

Link -uri

1. ↑ Sursa . Consultat la 25 mai 2013. Arhivat din original pe 25 mai 2013.  (nedefinit)  (greacă)
2. ↑ http://himara.gr/hist/himaramen/istorikianadromi.html Arhivat 24 iunie 2012 la Wayback Machine  (greacă)
3. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.156]
4. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.148]
5. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.170]
6. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.149]
7. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.205]
8. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.208]
9. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.G, σελ.284]
10. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.Δ,σελ.162]
11. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.Δ,σελ.164]
12. ↑ [Δημήτρη Φωτιάδη,Ιστορία του 21, ΜΕΛΙΣΣΑ, 1971, τομ.Δ,σελ.173]
13. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου ,Από το Γένος στο Έθνος, σελ.338, ISBN 960-02-1769-6 ]
14. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στη σύγχρονη εληνινird 1821–1975, σελ.105, ISBN 960-4-148}-794-248}-760
15. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου, Από το Γένος στο Έθνος, σελ.339, ISBN 960-02-1769-6 ]
16. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου ,Από το Γένος στο Έθνος, σελ.366, ISBN 960-02-1769-6 ]
17. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου, Από το Γένος στο Έθνος, σελ.396, ISBN 960-02-1769-6 ]
18. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< engleză ματικών και θέση του στη σύγχρονη εληνινird 1821–1975, σελ}-1109-241, ISBN-248}-1109-248}
19. ↑ Douglas Dakin, Unificarea Greciei 1770-1923, σελ.124, ISBN 960-250-150-2
20. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< english ματικών και θέση του στη σύγχρονη εληνινird 1821–1975, σελ} 1109-248
21. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< engleză ματικών και θέση του στη σύγχρονη εληνινird 1821–1975, σελ} 1309-248-248, ISBN} 1309-248
22. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στη στη εληνινινωνία 1821–1975, σελ.136, ISBN 960-248}-794-248}-79
23. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στη σύγχρονη εληνινird 1821–1975, σελ.140, ISBN 960-794-148}-7960
24. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου, Από το Γένος στο Έθνος, σελ.472, ISBN 960-02-1769-6 ]
25. ↑ [Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στη στη εληνική κοινία 1821–1975, σελ.143, ISBN}-960-94-248}
26. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου ,Από το Γένος στο Έθνος, σελ.490, ISBN 960-02-1769-6 ]
27. ↑ [Στέφανος Π. Παπαγεωργίου ,Από το Γένος στο Έθνος, σελ.502, ISBN 960-02-1769-6 ]
28. ↑ Τριαντάφυλος A. Γεροζήσης, το σώμα των α< eng iod και θέση του στη στη εληνινινωνία 1821–1975, σελ.293, ISBN 960-248}-79
29. ↑ Douglas Dakin, Unificarea Greciei 1770-1923, σελ.173, ISBN 960-250-150-2

Surse

• Σπύρος Σπυρομήλιος  - βιογραφικά στοιχεία
• Ιστορία του Ελληνικού Έθνους, εκδοτική Αθηνών, τόμοι: ΙΒ', ΙΓ'.
• 1996.