Stansky, Otto

Otto Stansky
Data nașterii 28 noiembrie 1894( 28.11.1894 ) [1]
Locul nașterii
Data mortii 26 decembrie 1988( 26.12.1988 ) (94 de ani)
Un loc al morții
Țară
Loc de munca
Alma Mater
 Fișiere media la Wikimedia Commons
Sistematist al faunei sălbatice
Cercetător care a descris o serie de taxoni zoologici . Numele acestor taxoni (pentru a indica calitatea de autor) sunt însoțite de denumirea „ Zdansky ” .

Otto Karl Josef Stansky [2] ( germană:  Otto Karl Josef Zdansky ; 28 noiembrie 1894, Viena  - 26 decembrie 1988, Uppsala ) a fost un geolog și paleontolog austro-suedez. Profesorul [3] .

Biografie

La 21 martie 1921, a absolvit Universitatea din Viena cu un doctorat pentru teza sa: „Despre regiunea temporală a craniului tiroidian al broaștei” (Über die Temporalregion des Schildkrötenschädels) [4] .

În același an, a fost trimis să sapă Institutul Geologic din China în peștera inferioară din Zhoukoudian , unde, până la sfârșitul anilor 1920, au fost găsite mai multe cranii fosilizate aparținând genului Homo , vechi de 400.000-500.000 de ani. Ca asistent al lui Johan Gunnar Andersson , el a descoperit un dinte pietrificat al „ Peking Man ” în 1921, un altul în 1926; descriși în Bulletin of Geological Surveys, China, ca dinții speciilor fosile din genul Homo. Ulterior au fost clasificați ca aparținând lui Homo erectus [4] . El este cunoscut și pentru excavarea fosilelor de mamifere din zona județului Baode , provincia Shanxi [5] .

În epoca nazistă, a fost privat de gradul său pe baza originii evreiești (eines akademischen Grades einer deutschen Hochschule unwuerdig) [4] .

Bibliografie

Note

  1. Otto Zdansky // https://www.zobodat.at/personen.php?id=68473
  2. pronunțat staʹnski. vezi Arhivat 28 decembrie 2021 la Wayback Machine
  3. Otto Zdansky - Uppslagsverk - NE.se. Preluat la 10 noiembrie 2016. Arhivat din original la 28 decembrie 2021.
  4. 1 2 3 Katharina Kniefacz Otto Karl Josef Zdansky Arhivat 11 noiembrie 2016 la Wayback Machine // Memorial Book of National Socialism at University of Vienna
  5. Hipparion Clay . Consultat la 10 noiembrie 2016. Arhivat din original pe 3 martie 2016.