Tabunshcik, Georgy Dmitrievici

Georgy Dmitrievici Tabunshchik
Matrite. Gheorghe Tabunșcic eider. George Tabunşcik
Bașcanul Găgăuziei
9 noiembrie 2002  - 29 decembrie 2006
Şeful guvernului	Vasili Tarlev
Presedintele	Vladimir Voronin
Predecesor	Dmitry Kroitor Valery Yanioglo ( actorie ) Ivan Cristioglo ( actorie ) Georgy Molla ( actorie )
Succesor	Mihai Formuzal
19 iunie 1995  - 24 septembrie 1999
Şeful guvernului	Ion Chubuk Serafim Urechean ( actorie ) Ion Sturza
Presedintele	Mircea Snegur Piotr Luchinsky
Predecesor	post stabilit
Succesor	Dmitri Kroitor
Naștere	1 august 1939 (83 de ani) p. Kopchak , județul Cahul , Regatul României (acum în districtul Ceadir-Lungsky din Găgăuzia , Moldova )( 01.08.1939 )
Transportul	nepartizan
Educaţie	Institutul Agricol din Chișinău Universitatea de Stat din Chișinău
Profesie	agronom
Atitudine față de religie	ortodoxie
Premii

Georgy Dmitrievich Tabunshchik ( Mold. Gheorghe Tabunșcic , eider Georgiy Tabunşçik ; născut la 1 august 1939 , satul Kopchak , județul Cahul , Regatul României (acum în raionul Ceadir-Lungsky din Găgăuzia , Moldova )) este un om de stat și politic moldovean. Bashkan al Găgăuziei din 19 iunie 1995 până în 24 septembrie 1999 și din 9 noiembrie 2002 până în 29 decembrie 2006.

Biografie

Părinții - Tabunshchik Dmitry Afanasyevich și Olga Petrovna - țărani.

În 1957 a absolvit Școala Gimnazială Taraclia , în 1962 - Institutul Agricol din Chișinău cu diplomă în agronomie (om de știință-agronom), în 1974 - studii postuniversitare la Universitatea de Stat din Chișinău . Candidat la Filosofie (1974), tema tezei este „Lupta lui V. I. Lenin împotriva revizionismului filozofic și politic în anii de reacție pentru unitatea ideologică a partidului marxist” [1] .

Muncă și activitate politică

• 1962-1975 - agronom șef, vicepreședinte, președinte al fermei colective Pobeda din satul Kopchak , raionul Tarakliy ( Chadyr-Lungsky ).
• 1975-1979 - Președinte al Consiliului raional al fermelor colective Chadyr-Lungsky .
• 1976-1990 - Membru al Comitetului Central al KPM.
• 1979-1986 - Prim-secretar al Comitetului Regional Comrat al Partidului Comunist din Moldova.
• 1980-1990 - Deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovei .
• 1987-1990 - Vicepreşedinte al Comitetului de Stat de Planificare al RSS Moldoveneşti .
• 1990-1991 - Membru al Comisiei Centrale de Control a PCUS .
• 1991 - Președinte al Comisiei de Control și Audit a Partidului Comunist din Moldova.
• 1991-1993 - Președinte al Comisiei de Stat a Guvernului Republicii Moldova pentru problemele zonei de sud [2] .

În 1993, s-a alăturat grupului de inițiativă pentru restaurarea Partidului Comuniștilor din Moldova, a participat la lucrările primei conferințe pentru restaurarea partidului, dar conștient nu a aderat în rândurile Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Moldova .

• Din 19 iunie 1995 până în 24 septembrie 1999 - primul bașkan (șef) al Autonomiei Găgăuze , membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova [3] [4] [5] [6] .
• Din 6 iunie 2001 până în 2002 - prefect al raionului Bendery [7] [8] .
• 2001-2002 - Deputat în Parlamentul Republicii Moldova [9] .
• Din 9 noiembrie 2002 până în 29 decembrie 2006 - Bashkan (Șeful) Autonomiei Găgăuze, membru al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova [10] [11] [12] , membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova al Moldovei [13] [14] .

Crearea Autonomiei Găgăuze în Moldova

În conformitate cu „Legea autonomiei găgăuze” adoptată în decembrie 1994 de Parlamentul Republicii Moldova, la referendumul organizat de guvernul țării au fost stabilite 30 de așezări împrăștiate în șase regiuni din sud, care și-au exprimat dorința să devină parte a Găgăuziei.

În mai-iunie 1995, au avut loc alegeri pentru Bashkan (Șeful Găgăuziei) și deputați în Adunarea Populară. Alegerile Bashkan au fost organizate în 2 tururi. În al doilea tur, candidatul independent Georgiy Tabunshchik a câștigat o victorie zdrobitoare, 64,1% dintre alegători votându-l pentru el [15] .

În condițiile ruinei economice, peste 280 de milioane de lei de conturi de plătit și multe luni de milioane de neplată a salariilor și pensiilor, tensiunii interetnice, prezența, pe lângă formația armată „Budzhak”, în mâinile populație de sute de arme, cu opoziția unei părți semnificative a clasei politice a Moldovei, care s-a opus autonomiei găgăuzilor, Tabunshchik a reușit să unească eforturile autorităților executive, legislative și ale publicului din regiune și în perioada 1995-1998. . în deplină conformitate cu „Legea Găgăuziei”, a fost asigurată formarea politică, teritorială și juridică a autonomiei și a început relansarea economică a regiunii. Pacea și armonia națională au fost stabilite în autonomie.

În  primul tur al alegerilor prezidențiale din Moldova din 1996, Găgăuzia a susținut candidatura lui Andrei Sângeli aproape la nivel oficial și a devenit singura regiune în care au votat peste 40% dintre alegători. În al doilea tur, Tabunshchik l-a susținut activ pe Petr Luchinsky , pentru care au votat aproximativ 70 de mii de alegători (94%) în Găgăuzia.

În perioada 1995-1999, Găgăuzia, în cadrul puterilor dobândite, a dus o politică economică și socială independentă, cu mult diferită de Chișinău , s-a opus implementării reformelor extreme ale pieței liberale în țară. S-a făcut un curs de păstrare și dezvoltare în condițiile pieței a întregului potențial economic și social acumulat în anii sovietici. Găgăuzia a fost singura regiune în care programul „Pemint”, care a fost implementat în Moldova și a fost distructiv pentru complexul agroindustrial, nu a fost permis.

Politica urmată a fost percepută negativ de conducerea statului, iar la alegerile Bashkanului din 1999 , principalele forțe politice ale țării s-au opus lui Tabunshcik. Partidul Democrat din Moldova, gruparea Lucinschi și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și-au prezentat candidații pentru bașcani, iar Tiraspolul a pariat pe candidatul său. Ca urmare a eforturilor demonstrative unite, Dmitri Kroitor a fost ales bașkan în al doilea tur al alegerilor [15] .

În 2000-2002, situația din Găgăuzia s-a agravat extrem de. Numeroase încălcări și abuzuri în utilizarea fondurilor bugetare și a combustibilului umanitar primit din Turcia, relevate de Camerele de Contabilitate ale Moldovei și Găgăuzia, au dus la o permanentă confruntare între Adunarea Populară și Comitetul Executiv al Găgăuziei. Dmitri Kroitor și-a dat demisia.

În octombrie 2002 s-au desfășurat alegeri extraordinare ale Bashkanului , la acestea au participat 5 candidați. Totuși, alegerile desfășurate pe 6 octombrie au fost declarate nule - la ele au participat 41,4% dintre alegători, în timp ce 50% sunt impuse de legislația locală. Primele două locuri au fost ocupate de Georgy Tabunshchik - 42,52% și Mikhail Formuzal - 21,05%. Al doilea vot a avut loc pe 20 octombrie. La acestea au participat 49,6% dintre alegători (cu un prag de 34%). Înainte de vot, doi candidați și-au retras candidaturile în favoarea lui Formuzal și s-au adresat alegătorilor cu o declarație corespunzătoare. La voturile repetate, Tabunshchik a fost ales Bashkan (50,99% dintre alegători l-au votat; 43,22% pentru Formuzal; 5,18% pentru K. Taushanzhi) [15] .

În 2002-2006, sub Bașcanatul Tabunshchik, au avut loc schimbări pozitive vizibile. Economia a crescut semnificativ, au fost create peste 3.000 de noi locuri de muncă, Găgăuzia a fost prima din Moldova care a finalizat gazeificarea regiunii.

În această perioadă, autonomia găgăuză a fost fixată constituțional - un articol special despre Găgăuzia a fost introdus în Constituția Moldovei. Adunarea Populară a Găgăuziei este înzestrată cu drept de inițiativă legislativă în Parlamentul Moldovei, reprezentanți ai Găgăuziei în Rusia și Turcia au fost numiți la ambasadele Moldovei în aceste țări. În iulie 2006, a avut loc primul Congres mondial al găgăuzilor, la care au participat reprezentanți a 14 state.

La alegerile din decembrie 2006 , întreaga elită liberală a Moldovei și o parte a Partidului Comunist s-au pronunțat din nou împotriva lui Tabunșcik, care a devenit motivul principal al înfrângerii sale la aceste alegeri [16] .

Familie

Căsătorit. Soția lui Tabunshchik, Olga Trofimovna, este casnică. Are doi fii.

Cool rang

• Grad II, Consilier de Stat al Republicii Moldova, clasa I [17] .

Premii

• Ordinul Steagul Roșu al Muncii  (1971, 1976)
• Ordinul Insigna de Onoare  (1973)
• Ordinul Prieteniei Popoarelor  (1986)
• Ordinul Gloriei Muncii  (31 iulie 1999) - pentru mulți ani de muncă fructuoasă în organele statului, o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică și socio-culturală a așezărilor și participarea activă la viața publică a republicii [18]
• Ordinul Republicii  (31 iulie 2004) - pentru mulți ani de muncă fructuoasă în organele statului, o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică și socio-culturală a așezărilor și activități organizatorice și sociale active [19]
• Ordinul „Bogdan Întemeietorul” (23 august 2019) - în semn de recunoaștere a serviciilor speciale aduse statului, pentru mulți ani de muncă fructuoasă în diverse domenii, înalte calități profesionale și activități sociale active [20]

Note

1. ↑ Copie de arhivă a Bibliotecii de Stat din Rusia din 26 noiembrie 2019 la Wayback Machine : „Lupta lui V. I. Lenin împotriva revizionismului filozofic și politic în anii de reacție pentru unitatea ideologică a partidului marxist”: disertație a unui candidat la științe filosofice ( 1974)
2. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 04.10.1991 Nr. 203 „Cu privire la înființarea Comisiei de Stat a Guvernului Republicii Moldova pentru problemele zonei de sud”
3. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 19.06.1995 Nr. 194 „Cu privire la aprobarea șefului (Bașcanului) Găgăuziei (Gagauz Yeri) domnul George Tabunshchik ca membru al Guvernului Republicii Moldova”
4. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 04.02.1997 Nr. 33-II „Cu privire la aprobarea șefului (Bașkan) al Găgăuziei (Gagauz Yeri) domnul George Tabunshchik ca membru al Guvernului Republicii Moldova”
5. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 22 mai 1998 Nr. 613-II „Cu privire la aprobarea șefului (Bașkan) al Găgăuziei (Gagauz Yeri) domnul George Tabunshchik ca membru al Guvernului Republicii Moldova ”
6. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 12 martie 1999 nr. 924-II „Cu privire la numirea Guvernului”
7. ↑ Decretul Guvernului Republicii Moldova din 06.06.2001 nr.412 „Cu privire la numirea prefectului”
8. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 06.07.2001 Nr. 72-III „Cu privire la aprobarea numirii unor prefecți”
9. ↑ Decretul Parlamentului Republicii Moldova din 20 decembrie 2002 Nr. 1579-XV „Cu privire la demisia unui deputat”
10. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 24 mai 2004 Nr. 1824-III „Cu privire la formarea Consiliului Suprem de Securitate”
11. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 30 mai 2005 Nr. 82-IV „Cu privire la formarea Consiliului Suprem de Securitate”
12. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 30 noiembrie 2007 Nr. 1402-IV „Cu privire la formarea Consiliului Suprem de Securitate”
13. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 15 noiembrie 2002 Nr. 963-III „Cu privire la aprobarea șefului (Bașkan) al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) domnul George Tabunshchik ca membru al Guvernului”
14. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 19 aprilie 2005 nr. 11-IV „Cu privire la numirea Guvernului”
15. ↑ 1 2 3 Alegerea șefului (Bașcanului) Găgăuziei (Gagauz Yeri) / alegeri.md . www.e-democracy.md. Preluat la 25 august 2019. Arhivat din original la 25 august 2019. (nedefinit)
16. ↑ Alegerile Bașcanului Găgăuziei în 2006 / alegeri.md . www.e-democracy.md. Preluat la 25 august 2019. Arhivat din original la 30 noiembrie 2017. (nedefinit)
17. ↑ Decretul Guvernului Republicii Moldova din 19 martie 2002 nr. 16-p „Cu privire la procedura de atribuire a gradelor de clasă funcționarilor publici”
18. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 31 iulie 1999 Nr. 1101-II „Cu privire la acordarea domnului Gheorghe Tabunshchik cu Ordinul Gloria Muncii”
19. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 31 iulie 2004 Nr. 1972-III „Cu privire la acordarea domnului Gheorghe Tabunshchik cu Ordinul Ordinul Republicii”
20. ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova din 23 august 2019 Nr. 1253-VIII „Cu privire la acordarea premiilor de stat”

Surse