Fawzi al-Selu | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Arab. | |||||||||||||
Al șaselea președinte al Siriei | |||||||||||||
3 decembrie 1951 - 11 iulie 1953 | |||||||||||||
Predecesor |
Sami al-Hinnawi (în actorie) Hashim Bey Khalid Al-Atassi (în actorie) |
||||||||||||
Succesor | Adib ash-Shishakli | ||||||||||||
Prim-ministrul Siriei | |||||||||||||
3 decembrie 1953 - 19 iulie 1953 | |||||||||||||
Predecesor | Ma'ruf al-Dawalibi | ||||||||||||
Succesor | Adib ash-Shishakli | ||||||||||||
Șeful Statului Major General al Armatei Arabe Siriene | |||||||||||||
3 decembrie 1951 - 11 iulie 1953 | |||||||||||||
Predecesor | Anwar Wannud | ||||||||||||
Succesor | Shavkar Shukayr | ||||||||||||
Ministrul sirian al apărării | |||||||||||||
4 iunie 1950 - 13 noiembrie 1951 | |||||||||||||
Predecesor | Akram al-Haurani | ||||||||||||
Succesor | Zaki al-Khatib | ||||||||||||
Ministrul sirian al apărării | |||||||||||||
9 iunie 1952 - 19 iulie 1953 | |||||||||||||
Predecesor | Zaki al-Khatib | ||||||||||||
Succesor | Rafat Khankan | ||||||||||||
Naștere |
1905 |
||||||||||||
Moarte |
1972 |
||||||||||||
Educaţie | Academia Militară din Homs | ||||||||||||
Profesie | militar | ||||||||||||
Atitudine față de religie | islam ( sunnit ) | ||||||||||||
Premii |
|
||||||||||||
Serviciu militar | |||||||||||||
Ani de munca | 1921-1953 | ||||||||||||
Afiliere |
Siria obligatorie Siria |
||||||||||||
Tip de armată |
Forțele terestre franceze Forțele terestre siriene |
||||||||||||
Rang | Colonel | ||||||||||||
bătălii |
Al Doilea Război Mondial Războiul arabo-israelian |
Fawzi al-Selu ( arab. فوزي السلو ) este un om de stat sirian , lider politic și militar, președinte al Siriei (de la 3 decembrie 1951 până la 11 iulie 1953 ).
A studiat la Academia Militară a orașului Homs . Când Siria a devenit pe deplin independentă în 1946, a devenit director al academiei. În 1948 a luptat în războiul arabo-israelian , unde a devenit apropiat de șeful de stat major Husni al-Zaim . Când Zaim a ajuns la putere într-o lovitură de stat în martie 1949, l-a numit pe Sela atașat militar în discuțiile de pace sirio-israeliene. Ca urmare, Fawzi a devenit principalul arhitect al acordului de încetare a focului, care a fost semnat în iulie 1949. Selo și-a arătat dorința de a căuta un acord de pace cuprinzător cu Israelul, inclusiv un acord final de frontieră, un tratat privind refugiații palestinieni și înființarea unei ambasade siriene la Tel Aviv . Cu toate acestea, Zaim a fost depus și ucis, iar puterea în republică a intrat sub administrarea naționalistului Hashim al-Attasi . Atassi a susținut acordul de armistițiu, dar a refuzat să ia în considerare pacea cu Israelul. Selu l-a întâlnit ulterior pe Adib al-Shishakli , care l-a numit ministru al apărării.
Shishakli a dat o lovitură de stat în noiembrie 1951, dar nu a reușit să-l convingă pe popularul Atassi să rămână președinte, care a demisionat în semn de protest. Drept urmare, Shishakli l-a numit pe Sela în funcția de președinte, prim-ministru și șef de cabinet, păstrând puterea reală, rămânând în același timp în funcția mai puțin publică de adjunct al șefului de cabinet. Au creat un stat polițienesc în care opoziția a fost înăbușită. Sub conducerea lui Shishakli, Selu a luat măsuri pentru a îmbunătăți relațiile cu Iordania, deschizând prima ambasadă a Siriei la Amman și împrietenindu-se cu regele Talal . De asemenea, a căutat să îmbunătățească relațiile cu Liban, Egipt și Arabia Saudită.
La 11 iulie 1953, Shishakli l-a demis pe Sela și s-a autonumit președinte. Selu a fugit în Arabia Saudită și a devenit consilier al regelui Saud și mai târziu al fratelui său, regele Faisal . Când Shishakli a fost înlăturat în februarie 1954, un tribunal militar din Damasc l-a acuzat pe Sela de corupție, abuz în serviciu și amendamente constituționale ilegale. A fost condamnat la moarte în lipsă.
Președinții Siriei | |
---|---|
Preşedinţii |
|
Președinți ai Regiunii de Nord (Siriane) a UAR |
|
Preşedinţii |
|
Preşedinţi ai Consiliului Naţional al Comandamentului Revoluţionar |
|
Președinte al Consiliului Prezidențial | Amin al-Hafez (1964-1966) |
Președinți ai conducerii regionale interimare siriene |
|
Preşedinţii |
|
|