Lachenman, Hellmuth
| Helmut Lachenman | |
|---|---|
| limba germana Helmut Lachenmann | |
| informatii de baza | |
| Numele la naștere | limba germana Helmut Friedrich Lachenmann [4] |
| Data nașterii | 27 noiembrie 1935 [1] [2] [3] […] (în vârstă de 86 de ani) |
| Locul nașterii | |
| Țară | |
| Profesii | compozitor , educator muzical |
| genuri | operă |
| Etichete | Înregistrări ECM |
| Premii |
Premiul Ernst von Siemens (1997) Premiile Fundației BBVA Frontierele cunoașterii (2010) |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Helmut Lachenmann ( germană: Helmut Lachenmann ; născut la 27 noiembrie 1935 , Stuttgart ) este un compozitor german , creator de „muzică instrumentală concretă”, profesor.
Biografie
Helmut Lachenmann s-a născut la Stuttgart. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (pe când avea 11 ani), a cântat în corul bisericii locale. Din 1955 până în 1958 a studiat la Școala Superioară de Muzică din Stuttgart pian (cu Jurgen Uhde ) și compoziție (cu Johann Nepomuk David ). Din 1958 până în 1960, Lachenman a fost primul student privat al compozitorului italian Luigi Nono la Veneția . În 1965, Lachenman a lucrat în studioul de muzică electronică de la Universitatea din Gent, compunând o parte din singura piesă electronică, Szenario. Ulterior s-a concentrat exclusiv pe compunerea muzicii instrumentale.
De-a lungul anilor, Lachenmann a predat la Școala de muzică din Hanovra, la Școala de muzică din Stuttgart și la Universitatea Harvard . Printre elevii săi, în special, Elena Katz-Chernin .
Estetică și concept creativ
Lachenman a numit metoda sa creativă „muzică instrumentală concretă”. Prin acest nume, compozitorul înseamnă că limbajul muzical, care acoperă întreaga lume sonoră, este pus la dispoziție în muzica instrumentală prin metode netradiționale de interpretare a acestora. Potrivit compozitorului, toate acestea sunt muzică în care evenimentele sonore sunt alese și aranjate astfel încât modul în care sunt extrase din instrumente să fie cel puțin la fel de important ca rezultatul sonor final.
Compoziții
- 1956 - Fünf Variationen über ein Thema von Franz Schubert pentru pian
- 1959 - Suvenir pentru orchestră (6 flute [toate + piccolo], 6 clarinete [toate + clarinet mi bemol, clarinet bas], pian, xylorimba, 11 viole, 8 violoncel, 8 contrabas) și înregistrări
- 1961-62 - Echo Andante pentru pian
- 1963 Wiegenmusik pentru pian
- 1965 - Trio de coarde pentru vioară, violă și violoncel
- 1965-66 - Intérieur I pentru tobe
- 1966-67, ediția a doua 1968 - Trio fluido pentru clarinet, violă și percuție
- 1966-68, ediția a doua 1990 - Nocturnă (Musik für Julia) pentru violoncel și orchestră mică (2 flauti [oricare + piccolo], trompetă, harpă, timpani, 3 percuții, 19 coarde)
- 1967, a doua ediție 1990, a treia ediție 1993 - Consolation I (text de Ernst Toller) pentru 12 voci mixte și 4 percuționiști (încorporat și în Les Consolations)
- 1968 - Consolation II (text din Wessobrunner Gebet [rugăciunea germană din secolul al IX-lea (traducere în germană modernă)]) pentru 16 voci mixte (încorporat și în Les Consolations)
- 1968 - temA (vocaliza) pentru mezzo-soprano, flaut și violoncel
- 1968-69, ediția a doua 1994 - Aer, percuție, 2 cântători ad libitum și orchestră (78 de jucători)
- 1969-70 - Presiune pentru violoncel
- 1970 - Dal niente (Intérieur III) pentru clarinet
- 1970, a doua ediție 1988 - Guero pentru pian
- 1970-71 - Kontrakadenz, 4 recordere, 4 ad libitum (oricare 2 + radio) și orchestră (88 de jucători),
- 1971-72, a doua ediție 1978, a treia ediție 1988 - Gran Torso pentru cvartet de coarde
- 1972 - Klangschatten - mein Saitenspiel pentru 3 piane și 48 de coarde
- 1974-75 - Fassade pentru 8 jucători și orchestră (94 jucători), casetă, 1973, revizuită 1987
- 1974-75 - Schwankungen am Rand pentru orchestră (4 trompete, 4 trombone, 2 chitare electrice, 2 piane, 4 foi de tunet [2 cântători], 4 viori [în jurul sălii], 2 viole [în jurul sălii], 28 de coarde), 6 benzi
- 1975-76, ediția a doua 1982 - Accanto pentru clarinet, orchestră și înregistrare
- 1977 - Salut für Caudwell (jucătorii vorbesc și texte de Christopher Caudwell, Friedrich Nietzsche) pentru 2 chitare (cu cordatura)
- 1977-78 - Les Consolations (texte de Hans Christian Andersen [traducere din Drömersche Verlangsanstalt], Ernst Toller, Wessobrunner Gebet), 16 voci mixte, orchestră mare (76 de jucători), 6 casete, (încorporează Consolation I, Consolation II)
- 1979-80 - Tanzsuite mit Deutschlandlied pentru cvartet de coarde amplificat și orchestră mare (74 de jucători)
- 1980 - Ein Kinderspiel (7 piese mici) pentru pian
- 1981-83 - Armonica pentru tuba si mare orchestra (91 de jucatori)
- 1982-84 - Mișcare (- vor der Erstarrung), 3 cântători ad libitum, ansamblu (flaut [+ piccolo], flaut alto [+ piccolo], 2 clarinete [ambele + clarinet bas], clarinet bas, 2 trompete, 2 viole, 2 violoncel, contrabas, timpani, 2 xylorimba)
- 1984-85, a doua ediție 1986 - Ausklang pentru pian și orchestră mare (80 de jucători)
- 1985 - Dritte Stimme zu JS Bachs zweistimmiger Invention d-moll BWV 775, orice 2-3 instrumente omogene
- 1985-87 - Staub, mare orchestră (72-73 jucători)
- 1986 - Toccatina (studiu) pentru vioară solo
- 1986-88, a doua ediție 1989 - Allegro sostenuto pentru clarinet (+ clarinet bas), violoncel și pian
- 1988-89 - Tableau, orchestră mare (89 de jucători)
- 1989 - Al doilea cvartet de coarde „Reigen seliger Geister”
- 1991-92 - „…zwei Gefühle…”, Musik mit Leonardo (in memoriam Luigi Nono, după versuri de Leonardo da Vinci [traducere de Kurt Gerstenberg]; majoritatea muzicienilor vorbesc și text de Friedrich Nietzsche), 1-2 vorbitori, orchestră mică ( 22 de jucători), (încorporat și în Das Mädchen mit den Schwefelhölzern)
- 1990-96, a doua ediție 1999 - The Little Match Girl (Das Mädchen mit den Schwefelhölzern), operă, libret din texte de Hans Christian Andersen [traduceri din Drömersche Verlangsanstalt, Eva-Maria Blühm], Leonardo da Vinci, Gudrun Ensslin, Friedrich Nietzsche), 2 soprane, 1-4 vorbitori, 16 voci mixte, sho, 2 piane, orchestră mare (97 jucători), 6 casete, (încorporează „…zwei Gefühle…”, Musik mit Leonardo)
- 1997-98, ediția a doua 2000 - Serinadă pentru pian
- 1997-99, ediția a doua 2002 - NUN (text de Kitaro Nishida [traducere de Peter Pörtner]), 8 voci masculine, flaut (+ flaut bas), trombon, orchestră mare (74 de jucători)
- 2000 - Sakura (variații ale unui cântec popular japonez) pentru saxofon, pian și percuție
- 2000-01, a doua ediție 2002 - Third String Quartet „Grido”, cvartet de coarde, (și versiunea ca Double [Grido II], 48 de coarde)
- 2002-03, a doua ediție 2004 - Schreiben pentru mare orchestră (69 de jucători)
- 2004 - Dublu (Grido II) pentru 48 de coarde (versiunea celui de-al treilea cvartet de coarde „Grido”)
- 2004-05 - Concertini pentru orchestră mică (8 suflate, 5 alame, harpă, chitară, pian, 2 percuții, 7 coarde)
- 2007-08 - Got Lost... muzică pentru voce și pian. La cuvintele lui Friedrich Nietzsche și Fernando Pessoa, 26 min.
- 2008 - Berliner Kirschblüten, un aranjament cu variații ale unui cântec popular japonez pentru saxofon alto, pian și percuție - o continuare a Sakura-Variationen pe cântecul popular japonez „Sakura”, o lucrare adiacentă
- 2010-2011 - Concert pentru 8 corni și orchestră, pentru Musica Viva München
Articole, cărți, interviuri
- Lachenmann, Helmut. „Struktur und Musikantik” // Nova Giulianiad 6, nr. 85 ([necesită citare]), 92 și urm.
- Lachenmann, Helmut. Klangtypen der neuen Musik. // Zeitschrift für Musiktheorie, i (1970), 21-30.
- Lachenmann, Helmut. „‘Fortschritt’? (Irrtum ausgeschlossen 'nicht Foxtrott'?)" // Musik-Konzepte, nr.100 (1998), 56.
- Lachenmann, Helmut. „Begingungen des Materials”. Ferienkurse 78. Mainz: Schott, 1978, Pg. 93 - 110.
- Lachenmann, Helmut. „Dialektischer Strukturalismus, Ästhetik und Komposition: Zur Aktualität der Darmstädter Ferienkursarbeit.” [necesită citare], 23-32. Mainz: Schott, 1978.
- Lachenmann H. Zur Problematik des musikalischen Strukturdenkens // Musikkultur in der Bundesrepublik Deutschland. - Kassel: Gustav Boss Verlag, 1994 (în germană și rusă)
- Lachenmann, Helmut. Musik als existentielle Erfahrung: Schriften 1966-1995. Editat de Josef Hausler. Mainz: Breitkopf und Härtel, 1996
Note
- ↑ Helmut Lachenmann // Academia de Arte din Berlin - 1696.
- ↑ Helmut Friedrich Lachenmann // Enciclopedia Brockhaus (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
- ↑ Helmut Lachenmann // Musicalics (fr.)
- ↑ https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb13896236t
Literatură
in rusa
- Compoziția lui Koliko N. Helmut Lachenmann: Tehnologia estetică. Insulta. … cand. Revendicare. - M., 2002.
- Koliko N. Estetica și tipologia sunetului muzical al lui Helmut Lachenmann. Prelegere despre cursul armoniei moderne. - M .: RAM im. Gnesinykh, 2002.
- Petrov V. O. „Salute to Caudwell” de H. Lachenmann pentru două chitare ca exemplu de piesă instrumentală cu un cuvânt // Chitara clasică: interpretare și predare modernă: Rezumate ale celei de-a cincea conferințe științifice și practice internaționale. / Ed.-stat. V. R. Ganeev. - Tambov: Editura Pershina R.V., 2010. S. 8-11.
în limbi străine
- Cavalotti P. Differenzen: poststrukturalistische Aspekte in der Musik der 1980er Jahre am Beispiel von Helmut Lachenmann, Brian Ferneyhough und Gérard Grisey. Schliengen: Ediția Argus, 2006
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii | ||||
| ||||