Croații din Voivodina

Croaţii din Voivodina ( sârbă Hrvati u Vojvodini , croat Hrvati u Vojvodini ) sunt o minoritate naţională numeroasă şi al patrulea grup etnic ca mărime din regiunea autonomă după sârbi , maghiari şi slovaci . Conform recensământului din 2011, numărul croaților din Voivodina era de 47.033 de persoane sau 2,43% din populația Voivodinei. Croații sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională, limba croată este una dintre cele șase limbi oficiale din Voivodina, drepturile lor în domeniul educației, culturii și informației sunt protejate oficial. Majoritatea croaților din Voivodina sunt romano-catolici . Voivodina găzduiește, de asemenea , comunitățile Bunev și Shok , care au o vagă autodefiniție națională. Unii dintre ei se consideră parte a etnului croat, iar alții se consideră un etn independent.

Istorie

În secolul al XV-lea, croații trăiau în principal în regiunea Srem . Ei au constituit majoritatea în 76 din cele 801 sate care existau pe teritoriul actualei Voivodine [1] . Majoritatea croaților care trăiau în Voivodina erau Šokci . În secolul al XVII-lea, buneviții au început să se mute din Dalmația în Voivodina . Potrivit unor teorii, șokienii ar putea fi descendenții populației slave medievale din Voivodina, unde strămoșii lor au trăit din secolul al VII-lea. Potrivit altor opinii, slavii medievali din Voivodina vorbeau în principal dialectul ikavian al dialectului shtokavian , care astăzi este mai mult asociat cu croatul standard .

Potrivit datelor din 1851, populația Voievodatului Serbiei și a Banatului Temesvár , provincia istorică care a fost predecesorul Voivodinei de astăzi, „printre alte” grupuri etnice, era de 62.936 de locuitori înregistrați ca „Bunevtsy și Šoktsy” și 2.860 ca croații [2] . Estimările ulterioare ale populației din secolul al XIX-lea, care au fost efectuate în Imperiul Austro-Ungar, i-au considerat pe bunevți și șocuri ca grupuri etnice separate de croați [3] .

Recensământul din 1910 al Imperiului Austro-Ungar a arătat diferențe mari între cei care se considerau Bunevtsy și Shocks și cei care se considerau croați. Conform recensământului din orașul Subotica , erau doar 39 de cetățeni care considerau croata ca limbă maternă, în timp ce 33.390 de cetățeni erau enumerați ca vorbitori de „alte limbi” (majoritatea dintre ei au declarat Bunevski drept limba maternă) [4] . În orașul Sombor , 83 de locuitori au declarat croată ca limbă maternă, iar 6.289 de locuitori au fost enumerați ca vorbitori de „alte limbi” (în mare parte bunev).

Conform recensământului din 1910 din Srem , care făcea atunci parte din Regatul Croației și Slavoniei , croații formau o majoritate relativă sau absolută în Gibarac (843 croați sau 86,46% din populația totală), Kukuevtsi (1.775 sau 77,61%), Novi -Slankamen (2450 sau 59,22%), Petrovaradin (3266 sau 57,02%), Stari-Slankamen (466 sau 48,19%) și Morovic (966 sau 41,67%) [5] .

În 1925, reprezentanții poporului Bunev și Shok au organizat la Subotica o sărbătoare a 1000 de ani de la întemeierea Regatului Croației , programată să coincidă cu faptul că în 925 Tomislav I a devenit primul rege al Regatului Croației. Pe piața numită după Regele Tomislav din Subotica a fost instalată o placă comemorativă cu inscripția „Placă memorială pentru Mileniul Regatului Croației 925-1925. Instalat de croații buneveni” [6] . În afară de Subotica, în Sremski Karlovci și Petrovaradin au fost ridicate plăci memoriale în cinstea lui Tomislav I.

În secolul al XX-lea, când semnul religios a devenit principala diviziune între popoarele care vorbesc limbile continuumului sârbo-croat , majoritatea șokienilor și o parte din Bunevtsy se consideră a fi grupul etnic croat.

În anii 1990, în timpul războiului din Croația, reprezentanții Partidului Radical Sârb au organizat și au participat la expulzarea croaților din multe orașe și sate din Voivodina. Președintele Partidului Radical Sârb, Vojislav Seselj , a fost suspectat de participarea la aceste evenimente [7] . Potrivit diferitelor estimări, numărul croaților care au părăsit Voivodina în timpul acestor evenimente a variat între 20.000 și 40.000 de locuitori [8] .

Limba

În tot orașul Subotica din 1993, croată a fost limba oficială [9] . Adunarea comunității din Sremska Mitrovica la sfârșitul anului 2005, și apoi comunitatea Apatin în 2006, au recunoscut și croatul ca oficial.

În 2009, prin Statutul provinciei autonome Voivodina, limba croată bazată pe grafia latină a fost introdusă ca una dintre cele șase limbi oficiale în organismele și organizațiile Regiunii Autonome Voivodina. Din toamna anului 2009, limba croată cu elemente de cultură națională este predată în școlile primare din locurile în care populația croată este dens populată [10] . Începând din 2009, Radio Sombor a început să difuzeze un program săptămânal în croată numit „Vocea Croaților” [11] .

Numărul și zona de așezare

Aproximativ două treimi din toți croații din Voivodina sunt de origine bunev sau șoc. În Iugoslavia până în 1991, Bunevtsy și Shoktsy au fost numărați ca croați, din 1991 sunt numărați separat. Numărul croaților din 1495 până în 2011 în granițele Voivodinei moderne este următorul (până în 1991, Bunevtsy și Shoktsy erau considerați croați):

Distribuire pe județ

La recensământul din 2011, croații erau reprezentați după cum urmează în județele Regiunii Autonome Voivodina:

Vezi și

• croatii
• Croații din Serbia
• Populația Voivodinei

Note

1. ↑ Károly Kocsis, Saša Kicošev: Schimbarea tiparelor etnice pe teritoriul actual al Voivodinei
2. ↑ Dr Dušan J. Popović, Srbi u Vojvodini, knjiga 3, Novi Sad, 1990.
3. ↑ Juraj Lončarević: Hrvati u Mađarskoj i Trianonski ugovor, Školske novine, Zagreb, 1993, ISBN 953-160-004-X
4. ↑ Pagina de pornire a - www.talmamedia.com (downlink) . Preluat la 20 februarie 2016. Arhivat din original la 16 decembrie 2012. (nedefinit) 
5. ↑ A magyar szent korona országainak 1910. évi népszámlálása; Budapesta 1912
6. ↑ Mario Bara: Hrvatska seljačka stranka u narodnom preporodu bačkih Hrvata (Partidul Țăranilor Croați în mișcarea națională a croaților Bačka), p. 63
7. ↑ Rechizitoriu pentru Vojislav Seselj
8. ↑ Hrvatska nacionalna manjina u Srbiji Arhivat 11 martie 2009.
9. ↑ Hrvatsko nacionalno vijeće u Republici Srbiji Arhivat 17 martie 2012 la Wayback Machine Službena uporaba hrvatskog jezika
10. ↑ Radio Subotica (link indisponibil) . Consultat la 20 februarie 2016. Arhivat din original pe 6 martie 2016. (nedefinit) 
11. ↑ Radio Subotica, uredništvo na hrvatskom jeziku Arhivat 10 martie 2016 pe Wayback Machine Ivana Petrekanić Sič: Hoće li i kada Radio Sombor nastaviti s emitiranjem programa?, 3. ožujka 2011., preuzeto 8. ožu1jka.
12. ↑ 1 2 Biroul de Statistică al Republicii Serbia, Recensământul Populației 2002 Arhivat din original la 24 aprilie 2011.