Horologia (conceptul corologic) este o direcție științifică în geografie , a cărei idee principală este de a considera un obiect al geografiei ca un spațiu plin de obiecte și fenomene, relațiile locale între care sunt de natură cauzală.
Deși relațiile cauzale dintre fenomenele geografice individuale dintr-un anumit teritoriu au fost considerate în lucrările oamenilor de știință antici și medievali, ca un concept științific universal, orologia („știința spațială” sau „știința spațiilor”) a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea . Alexander Humboldt și Karl Ritter au considerat fenomenele geografice în relația lor între ele și au pus pentru prima dată problema găsirii unor legi generale pentru existența învelișului geografic al planetei (inclusiv societatea umană cu unele rezerve). În ciuda bogatului material factual adunat de ambii oameni de știință și a unui număr mare de exemple particulare care dovedesc corectitudinea lor, ceasornica nu era atunci o teorie științifică ca atare, deoarece interpretarea faptelor se făcea din poziții filozofice și fenomenologice.
Conceptul corologic a căpătat o nouă lectură de la Alfred Gettner (1927). Hettner a considerat obiectul de studiu al geografiei ca fiind spațiul pământesc cu obiecte și fenomene care îl umplu și interacționează între ele. Legăturile dintre ele, conform lui Gettner, sunt de natură peisagistică , cauzală. Gettner a atribuit societatea umană unor astfel de sisteme de obiecte geografice. Combinații unice separate ale anumitor obiecte și fenomene dintr-un anumit teritoriu duc la apariția unor țări geografice ( khoros , spații), care fac obiectul de studiu al studiilor regionale .
Ca urmare a fragmentării geografiei în direcții științifice ramificate la începutul secolului al XX-lea , școala corologică a încetat să mai existe. Ideile principale ale corologiei au fost însă preluate de o serie de alte direcții științifice. Școlile succesoare de orologie sunt considerate a fi știința clasică a peisajului , geografia comportamentală și școala de analiză spațială .
Sebastian Münster , Germania - „Horologiographia” , 1533
Thomas Fale, Anglia - "Horologiographia. The art of dialling..." (Horologiographia. The art of dialling...), 1593 .
Hendrik Coets (1670-1730), Țările de Jos - „Horologiographia plana, seu nova & perspicua in superficiebus planis” (Geografie corologică, nouă și clară pe suprafețe plane), 1691