Chen Yanyan (actriță)

Chen Yanyan (陳燕燕), numele real Chen Qianqian (陳茜茜; 12 ianuarie 1916 , Ningbo , provincia Zhejiang  - 7 mai 1999 ), cunoscut și sub porecle 南国乳燕, 美乳燕, 美乳燕, 美乳燕, 美乳燕, 美乳燕, 美乳燕, 南国乳燕, 美乳燕, 美丽縢帄小踽皢杢氥, 南国乳燕actriță în cinematograful și televiziunea din China, Hong Kong și Taiwan în anii 1930-1990. Câștigător al mai multor premii pentru cea mai bună actriță în rol secundar la Festivalul de Film Asia-Pacific.

Biografie și carieră

Chen Qianqian s-a născut la 12 ianuarie 1916 (conform unei alte versiuni, 25 februarie 1915) la Ningbo într-o familie tradițională de origine aristocratică manciu (unul dintre clanurile „ stindard galben ”) originar din Beijing. Familia sa întors ulterior la Beijing .

Fata a studiat la Școala Catolică din Beijing pentru fete, dar de la o vârstă fragedă a visat la cinema. Când, în 1930, regizorul Sun Yu nou-înființata Hong Kong-Shanghai Lianhua Film Company (formată prin fuziunea studioului unuia dintre pionierii cinematografiei chinezești Li Minwei , Minxin, Dazhonghua Baihe, Shanghai Yinxi și Xiangong Yingye). ) a început să filmeze la Beijing, filmul Visul de primăvară în vechea capitală (故都春夢) cu Ruan Lingyu și Lin Chuchu în cele două protagoniste feminine, fata a venit pe platou în fiecare zi după școală, urmărind filmarea mult timp. . Ea a atras atenția unui alt director al studioului , Cai Chusheng , care a vizitat și el regulat filmările, care a prezentat-o ​​echipei de filmare.

La propunerea lui Sun Yu, a doua zi fetei i s-a dat un „test” cel puțin la nivelul unui extra/episod – în rolul uneia dintre fetele care cocheta cu trecătorii, pe fondul căreia Ruan Lingyu, ca o prostituată, comunicată cu un caracter client. Episodul a fost tăiat în timpul montajului, deoarece Chen, în vârstă de 14 ani, părea prea tânără pentru subiectul filmului, dar experiența i-a convins pe superiorii studioului de potențialul ei de a stăpâni cu adevărat profesia de actorie.

Lui Chen Qianqian i sa oferit să se alăture studioului, dar părinții ei s-au opus. În timp ce mama a fost convinsă destul de repede, tatăl lui Qianqian, educat în mod tradițional și orientabil, nu a vrut să audă despre o astfel de alegere mult timp. Convingerea personalului studioului, inclusiv Lin Chuchu, cunoscută în mai multe roluri ca soții credincioase și mame grijulii, a jucat un rol în schimbarea minții lor. Cu toate acestea, fiicei sale i s-a dat permisiunea de a intra în actorie cu patru condiții stricte: (1) nu trebuie să-și folosească numele real în filme, (2) nu trebuie să vorbească despre munca ei atunci când comunică cu familia / acasă, (3). ) ea renunță la orice pretenție de moștenire din partea familiei și (4) nu trebuie să facă nimic pentru a dăuna familiei. În plus, tatăl fetei a refuzat să semneze un contract cu studioul, așa că tânăra actriță, neavând dreptul să semneze din cauza minorității sale, a fost nevoită să lucreze câțiva ani fără un contract încheiat oficial, riscând să rămână fără un familie în orice conflict cu studioul și nici un alt mijloc de subzistență. Acest lucru, însă, nu i-a zdruncinat încrederea și, în scurt timp, fata, însoțită de mama ei, a mers la baza principală a studioului din Shanghai. Numele ei profesional, deși își păstrează numele de familie, devine „Yanyan” (燕燕, „Rândunică”, tot cu un indiciu de origine Beijing din numele poetic al orașului Yanjing ), propus de șeful studioului , Li Minwei .

Deja în următorul său film - scurtmetrajul de comedie „Suicide Contract” - în același an și practic nu are încă experiență actoricească, Chen Yanyan intră în genericul, iar pentru al patrulea film în ( A Spray of Plum Blossoms , o adaptare după filmul lui Shakespeare „ Două Veronese ” , unde a interpretat-o ​​pe servitoarea A Qiao, corespunzătoare lui Luchetta în original), interpretarea tinerei actrițe a strâns destule recenzii pozitive din partea publicului încât studioul a încercat-o în primul rol principal.

Primul ei film „propriu” a fost drama Springtime in the South scrisă și regizată de Cai Chusheng , în care Chen Yanyan a jucat rolul unei eroine tragice. În cele din urmă, rolul visatorului Dingxiang interpretat de ea în The High Road (1934) devine „trecerea spre stele” ei. Chen Yanyan devine unul dintre cele „patru tributuri” (actrițe principale) ale companiei de film, completând Ruan Lingyu , Wang Renmei și Li Lili, și este filmat pe acesta până în 1937 (când un număr de studiouri din Shanghai au fost închise sub ocupația japoneză) în 24 de filme , majoritatea mute sau „pe jumătate mut”, dar reușind să se încerce în acest stadiu și în două filme sonore . Majoritatea rolurilor jucate în acest timp se referă la imaginea unei „tinere atrăgătoare care abia începe să-și dea seama de propria senzualitate” [2] .

După închiderea Lianhua și în cea mai mare parte a celui de-al doilea război chino-japonez, Chen Yanyan a rămas la Shanghai. În 1938, a obținut un loc de muncă la Xinhua Film Company , unde a devenit, de asemenea, în curând unul dintre „patru tributuri” ale studioului (ceilalți trei au fost Yuan Meiyun , Chen Yunshan și Gu Lanjun) și cu succes a continuat să acționeze în tendința eroinelor tragice, dobândind la un moment dat porecla „Regina Tragediei” [2] .

De la începutul lucrării la studioul de film Lianhua, Yanyan s-a întâlnit și a intrat într-o relație romantică cu cameramanul șef al studioului, Huang Shaofeng (黃紹芬, alias Won Xiufan), totuși, datorită concentrării ambilor tineri pe o carieră cinematografică, oficializarea relaţiei lor a fost amânată aproape în anii militari. Au o fiică - viitoarea actriță Won Tinlai / Teresa Wong (王天麗) - totuși, în cele din urmă, ambii își dau seama că viața de familie nu funcționează și încetează căsătoria de comun acord.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, actrița se întoarce la Beijing pentru filmările lui He Looks Like A Shadow (神出鬼没), unde se întâlnește și începe o a doua relație romantică cu colegul ei de vedetă, actorul și regizorul Wang Hao (王豪; unele surse se referă la el ca fiind cel de-al doilea soț al lui Yanyan, cu toate acestea, ea a susținut mai târziu că coabitarea lor nu a fost înregistrată oficial ca căsătorie). În 1949, cu puțin timp înainte de victoria forțelor PCC în Războiul Civil Chinez, s-au mutat împreună la Hong Kong și au continuat să filmeze acolo. Wang Hao și Chen Yan și-au înființat împreună propriul studio de film , Hoiyin Film Company (lit. „Petrel”), dar acesta se desființează în jurul anilor 1954-1955, după ce s-au făcut doar câteva filme împreună cu coabitarea lor, când Chen Yanyan descoperă partenerul său. infidelitate. După a doua experiență nereușită, Yanyan promite că nu va mai intra în relații romantice și va trăi singură sau cu fiica ei pentru tot restul vieții.

Din anii 1950, actrița a trecut la roluri mature, adesea materne, devenind una dintre principalele actrițe de susținere din Hong Kong și Taiwan pentru acest rol și câștigând  mai multe nominalizări și premii pentru cea mai bună actriță în rol secundar la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960.

De la mijlocul anilor 1970, Chen Yanyan a părăsit marele cinema, continuând să joace în Taiwan în filme de televiziune și mini-seriale până la începutul anilor 1980, apoi se retrage în sfârșit și locuiește cu fiica sa. La începutul anilor 1980 și 1990, meritele de-a lungul vieții actriței pentru cinematograful din regiune au primit un premiu special la festivalul Calul de Aur . Cea mai recentă lucrare a ei pe ecran apare ca ea însăși sub forma unui interviu în filmul biografic Main Stage al lui Stanley Kwan din 1994 , colegul ei de multă vreme Ruan Lingyu .

Chen Yanyan a murit la vârsta de 83 de ani în mai 1999.

Nominalizări și premii

• 1957 (al 4-lea Festival) - Golden Lotus - Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar
• 1961 (al 8-lea festival) - " Reunion " (音容劫, Taiwan) - Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar

• 1989 - premiu special (pentru totalitatea meritelor din cinema) [3]

Unul dintre primele filme mut cu Chen Yanyan în rol principal, The High Road (1934) a fost ulterior inclus în listele cu primele 100 de filme din regiunea Chinei de Asia Weekly Magazine (în ordinea calendarului) [4] și Hong Kong . Premiile de film ale Comitetului de organizare (pe poziţia a 30-a) [5] .

Filmografie

(până acum sunt date numai lucrări de film și este posibilă și incompletețea - o căutare și o adăugare sunt în curs de desfășurare)

Filmele anilor 1930