Schallemich (Odenthal)

Aşezare rurală
Şalemici
Schallemich
51°01′29″ s. SH. 7°10′22″ in. e.
Țară  Germania
Regiune Renania de Nord-Westfalia
Zonă Reinisch-Bergisch (district)
Comunitate Odenthal
Istorie și geografie
Înălțimea centrului 193 m
ID-uri digitale
Cod de telefon +49 2202
Cod poștal 51519

Schallemich ( germană:  Schallemich ) este o mică așezare rurală de tip fermă în comuna Odenthal ( Renania de Nord-Westfalia , Germania ).

Localizare geografică

Schallemich este situat într-o regiune muntoasă joasă din marea regiune istorică și natural-geografică din Oberbergisches Land . Este legat prin drumul regional K-35 (aici se numește Schallemicher Strasse) cu centrul comunității Odenthal și cu satul mare Eikampr pe drumul de stat B 506 [1] .

Pe toate părțile, Schallemich este înconjurat de văi adânci de pâraie mici, acoperite de păduri. Există puține loturi de teren potrivite pentru cultivare.

Istorie

Săpăturile arheologice la 450 de metri de așezarea modernă au scos la iveală un vârf de săgeată triunghiular și un fragment din vârf din timpuri preistorice.

În Evul Mediu timpuriu, aici locuiau slujitorii conacului vecin de pe pârâul Scherfbach . Acest lucru explică și numele lui Schallemich din cuvântul „skalk” cu sensul „slujitor”. În lista zecimii de închiriat din 1602, așezarea Underschallenberg este menționată ca parte a teritoriului administrativ Scherf ( Honschaft Scherf ). [1] .

„Topografia Ducatus Montani” ( Topographia Ducatus Montani ) de cartograful Erich Philipp Plannis (foaia Amt Miselohe ), dovedește că zona rezidențială a fost catalogată drept „ferme pastorală” în 1715 și numită Schallenberg. Carl Friedrich von Wiebeking , în carta sa din 1789 pentru Ducatul de Berg, se referă la curte ca Schallenberg. Aceasta arată că la acea vreme Schallemich făcea parte din Oberodenthal în timpul domniei nobile a lui Odenthal ( Herrschaft Odenthal ) [2] .

Nobilimea a fost dizolvată sub administrația franceză în 1806-1813. Schallemich a fost repartizat la primăria orașului Odenthal din cantonul Bensberg ( Kanton Bensberg ). În 1816, administrația prusacă a atribuit primăria Odenthal districtului Mülheim am Rhein ( Kreis Mülheim am Rhein ).

Această așezare este înregistrată pe harta topografică a Renaniei ( Topographische Aufnahme der Rheinlande ) din 1824 ca „Lower Schallmich” (Unter Schallmich) și pe prima hartă prusac ( Preußische Uraufnahme ) în 1840 ca Schallmich. Pe noua hartă prusacă ( Preußische Neuaufnahme ) din 1892, Schallemich este listat în mod regulat ca Schallemich de Jos, Schallemich sau nu este numit deloc.

Pe baza legii din 1811 „Cu privire la Departamentul Rinului” ( Departement Rhein ), a fost înființată o școală primară la Schallemic [1] .

Din 1910, catolicii din Schallemich aparțineau rectoratului Herrenstrunden (acum parte a Bergisch Gladbach), care a devenit parohie independentă în 1918.

Populație

În secolul XIX-începutul secolului XX, numărul locuitorilor satului s-a dezvoltat după cum urmează:

An Locuitori Case Categorie cometariu
1830 [3] 49 Alodiu Probabil cu Oberschallemich
1845 [4] 59 unsprezece Alodurile Probabil cu Oberschallemich
1871 [5] 45 13 Yarzi
1885 [6] 57 12 Așezarea Se numește „Șalemici de jos”
1895 [7] 52 12 Așezarea Se numește „Șalemici de jos”
1905 [8] 59 unsprezece Așezarea Probabil cu Oberschallemich

În prezent, așezarea este formată din 18 clădiri rezidențiale cu ferme subsidiare. Nu există date deschise cu privire la numărul de locuitori.

Economie

Cea mai mare parte a populației este angajată în agricultură. din 1999, la Schallemicch este amplasat un atelier de producere a ceramicii [9] .

Reper

Lângă clădirea rezidențială 109 se află un arțar bătrân, care este catalogat ca monument al naturii (Naturdenkmal).

Galerie

Note

  1. ↑ 1 2 3 Gerd Müller : Odenthal, Geschichte einer Bergischen Gemeinde, Herausgegeben von der Gemeinde Odenthal, Odenthal 1976, Seite 15ff.
  2. ↑ Wilhelm Fabricius : Erläuterungen zum Geschichtlichen Atlas der Rheinprovinz; Zweiter Band: Die Karte von 1789. Einteilung und Entwicklung der Territorien von 1600 bis 1794; Bonn; 1898.
  3. ↑ Friedrich von Restorff : Topographisch-statistische Beschreibung der Königlich Preußischen Rheinprovinz, Nicolai, Berlin und Stettin 1830.
  4. ↑ Uebersicht der Bestandtheile und Verzeichniß sämmtlicher Ortschaften und einzeln liegenden benannten Grundstücke des Regierungs-Bezirks Cöln : nach Kreisen, Bürgermeistereien und Pfarreien, mit Angabe der Seelenzahl und der Wohngebäude, sowie der Confessions-, Jurisdictions-, Militair- und frühern Landes-Verhältnisse. / hrsg. von der Königlichen Regierung zu Cöln [Köln], 1845.
  5. ↑ Die Gemeinden und Gutsbezirke des Preussischen Staats und ihre Bevölkerung. Sammelwerk, Die Rheinprovinz, XI, Verlag Berlin, 1874. Königliches Statistisches Bureau Preußen.
  6. ↑ „Gemeindelexikon1888”, Königliches Statistisches Bureau (Preußen) (Hrsg.): Gemeindelexikon für die Provinz Rheinland, Auf Grund der Materialien der Volkszählung vom 1. Decembrie 1885 und andere amtlicher das Kölnnöxikon (Gemeindelexikon), Președintele XII, Berlin 1888.
  7. ↑ Königliches Statistisches Bureau (Preußen) (Hrsg.): Gemeindelexikon für die Provinz Rheinland, Auf Grund der Materialien der Volkszählung vom 1. Decembrie 1895 und andere amtlicher Quellen, (Gemeindelexikon für die Provinz Rheinland, XII, Berlin Band 7), XII.
  8. ↑ Königliches Statistisches Bureau (Preußen) (Hrsg.): Gemeindelexikon für die Provinz Rheinland, Auf Grund der Materialien der Volkszählung vom 1. Decembrie 1905 und andere amtlicher Quellen, (Gemeindelexikon für die Provinz Rheinland), XII.
  9. ↑ Brigitte Weitzer-Weitzell - Keramikmeisterin und -gestalterin.