Strohsmeier, Josip Juraj
| Josip Juraj Strosmeier | |
|---|---|
| Grad academic | Ph.D |
| Naștere |
4 februarie 1815 [1] [2] [3] […] |
| Moarte |
8 aprilie 1905 (90 de ani) |
| îngropat | |
| Autograf | |
| Premii | cetățean de onoare al Praga [d] |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Josip Juraj Strosmayer ( croat Josip Juraj Štrosmajer , german Joseph Georg Strossmayer ; 4 februarie 1815 , Osijek - Croația , 8 aprilie 1905 , Djakovo ) este un episcop , teolog și filantrop catolic croat , o personalitate politică și publică remarcabilă. Poporul croat îl venerează drept „tatăl patriei”.
Biografie
Josip Juraj Strosmeier este fiul unui ofițer de frontieră croat. Străbunicul său - un german din Austria Superioară - s-a mutat la Osijek și s-a căsătorit cu un croat. Josip Juraj Strosmeier și-a primit studiile secundare în Osijek natal, iar educația spirituală la Viena. În calitate de capelan de curte în 1849-1859, Strosmeier a sprijinit activ interdicția rebelă croată Jelacic , apărându-și persoana și afacerea în fața curții austriece din Viena și Innsbruck . În 1859, Strosmeier a trimis o scrisoare papei Pius al IX-lea , în care propunea reînviarea cultului slav (Chiril și Metodie) în toate eparhiile croate și, de asemenea, introducerea studiului alfabetului glagolitic în seminariile din Dalmația . Ca om politic, Strosmeier a susținut federalizarea Austriei și autonomia maximă a Croației, în timp ce a fost un susținător al iugoslavismului, a susținut unificarea popoarelor slave de sud într-o singură federație [4] . Începând din 1860, timp de 13 ani a fost liderul Partidului Popular (1860-1873).
Prin mijlocirea lui Strosmeier, în 1866 s-a încheiat un concordat între Vatican și Muntenegru. De asemenea, a contribuit la concordatul Rusiei cu Vaticanul. În 1869–70, la Conciliul Vatican, Strosmeier a vorbit la început împotriva dogmei infailibilității papale , dar apoi s-a supus părerii majorității.
Episcopul Strohsmeier a fondat Academia de Științe și Arte din slava de sud din Zagreb (1867) și Universitatea croată din Zagreb (1874) [4] .
În 1910, lui Strosmeier i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Zagreb [5] .
Străzile din Zagreb și multe alte orașe croate poartă numele lui Strösmeier.
Universitatea Josip Juraj Strosmeier din Osijek îi poartă și numele .
Lucrări
- A. Špitelak (Hrsg.), Reden, Vorschläge und Erklärungen auf dem Vaticanischen Konzil, Zagreb 1929
- F. Šišić (Hrsg.), Korespondencija Raški-Štosmajer, 4 t., Zagreb 1928-1931
- F. Šišić, Josip Juraj Štrosmajer, Dokumenti i korespondencija, I, Zagreb 1933
Note
- ↑ Joseph George Strossmayer // Encyclopædia Britannica
- ↑ Josip Juraj Štrosmajer // Enciclopedia Brockhaus (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
- ↑ Wurzbach D.C.v. Stroßmayer, Joseph Georg (germană) // Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich : enthaltend die Lebensskizzen der denkwürdigen Personen, welche seit 1750 in den österreichischen Kronländern geboren wurden oder darin gelebt habent . 40. - S. 88.
- ↑ 1 2 Strosmeier Josip Juraj // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / cap. ed. A. M. Prohorov . - Ed. a 3-a. - M . : Enciclopedia Sovietică, 1969-1978.
- ↑ 1850. - 1918. (Austro Ugarska monarhija) (croată) . Site-ul oficial al Zagrebului . Zagreb.hr. Data accesului: 19 iulie 2011. Arhivat din original pe 24 august 2011.
Literatură
- Strossmeier, Joseph-Georg // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
- Vasilije G. Krestić, Biskup Štrosmajer și svetlu novih izvora, Zagreb 2002.
- Kosta Milutinović, Štrosmajer i jugoslovensko pitanje. Novi Sad, 1976 (Institut za izučavanje istorije Vojvodine. Monografije, 15).
- Yurinich, S. Yosif-Yurai Shchrosmayer, SBNU, XXII-XXIII, 1906-1907, 1-71.
- Dicţionar enciclopedic de religie, Philadelphia-Washington, DC 1979, p. 3403.
- V. Soloviev, Lettre à Strossmayer, Agram, 9-21 sept. 1886) // E. L. Radlov (ed.), Letters of V. S. Solovev, Petersburg 1908, I, 183-190 [în germană: W. Solowjew, Una Sancta. Schriften zur Vereinigung der Kirchen und zur Grundlegung der universalen Theokratie, II (= W. Szylkarski, Hrsg., Deutsche Gesamtausgabe der Werke von Wladimir Solowjew, Freiburg 1954, III, 7-25)].
- J. Urban, Korespondencja Solowjewa z Strossmayerem // Przeglad Powszechny, 1909, nr. 101.
- F. Grivets, Vladimir Solovyov și Episcopul Schrosmayer // Faith and Motherland (august-septembrie), 1925.
- Ch. Loiseau, La politique de Strossmayer // Le Monde Slave, NF, 4, 1927, No. 1, 379-405.
- W. Szylkarski, Solowjew und Strossmayer // Ostkirchliche Studien, 1, 1952, nr. 2.
- E. Winter, Rußland und das Papsttum, Berlin 1961, II, 364 f., 382-390, 500-503.
- A. Teodorov, cântece miladinovskite și Schrosmayer. — Trans. sp., 1985, carte. XVI, 82-97.
- Şişmanov, Iv. Vladika Schrosmayer. Spomeni dintr-o cruce personală. - Bulgarian Pregled, V, 1899, carte. 6, 77-78.
- M. Arnaudov, fratele Miladinov. Burtă și activitate. S., 1969, 211-229.
- P. Chr. Petrov și F. Shishich, Corespondență în limba bulgară de la Shchrosmayer-Rachki. - Izv. pe inst. pentru istorie. T. 18, 1967, 247-288.
- fratele Miladinovi. Corespondenţă. Ciuruit, comentat și editat de N. Traikov. S., 1964, p. 241, 245.
- episcopul Josip Schrosmayer și bulgari. Harvatskiat elita intelectuală și Sofia. S., 2009.
- I. Nachev. Roleta de către episcopul Schrosmayer pentru aprobarea Zagrebului ca capitală culturală a sud-estului european, sp. Balkani, Sofia 4/2015, p.42-51.
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii |
| |||
| ||||