Ersan, Marc Antoine

Marc Antoine Ersan
Religie catolicism
Data nașterii 31 ianuarie 1649( 31.01.1649 ) [1]
Locul nașterii
Data mortii 11 septembrie 1724( 1724-09-11 ) [1] (în vârstă de 75 de ani)
Un loc al morții
Țară

Marc Antoine Hersan ( fr.  Marc-Antoine Hersan ; botezat la 31 ianuarie 1649, Compiègne - 11 octombrie 1724, ibid.) a fost un preot, scriitor și poet francez , umanist și profesor al lui Rollin .

Biografie

Marc Antoine Ersan s-a născut la Compiègne. A fost mai întâi profesor de științe umaniste (1675-1680), iar apoi de retorică (1680-1684) la Plessis College din Paris [2] , din 1685 a condus catedra de oratorie la Universitatea din Paris, respingând de mai multe ori ofertele. să-i devină rector [3] ; a fost, de asemenea, membru al cercului de erudit din Saint-Germain-des-Pres [4] . La Paris, a fost patronat de ministrul de stat, marchizul de Lavoie, al cărui fiu l-a predat elocvența.

În 1686 a fost hirotonit preot. După moartea sa, Lavoie a fost nevoit, sub suspiciunea de simpatie pentru jansenism, să demisioneze treptat (din 1694 până în 1697) din toate posturile sale și, în 1698, a părăsit Parisul pentru Compiègne natală, unde a fost profesor de școală și diacon în biserică, in 1717 a organizat construirea unei scoli pentru copiii saracilor din zona. În timpul „pensiei” a scris mai multe lucrări despre studii religioase.

A scris poezii în latină, care au primit aprecieri de critică în timpul vieții sale și au fost publicate în Selecta carmina de Gaullyer (1727). Celelalte lucrări ale sale: „Oraison funèbre du chancelier le Tellier” (1688, latină); „Pensées édifiantes sur la mort” (1722); Le Cantique de Moïse expliqué selon la rhétorique (tipărit în Traité des études de Rollin, care a scris și Eloge d'Hersan).

Note

  1. 1 2 Bibliothèque nationale de France identificator BNF  (fr.) : Open Data Platform - 2011.
  2. De la poésie latine en France au siècle de Louis XIV. J. A. Wissac, 1862
  3. HERSAN (MARC-ANTOINE), prêtre et maître parisien, 1652-1724
  4. Psaumes: chants de l'humanite. Danielle Delmaire, 2010. P.112.

Literatură