101 Zen Stories este o colecție de povești care prezintă cunoștințele și experiența profesorilor zen chinezi și japonezi de peste cinci secole. Aceste povești au fost traduse în engleză dintr-o carte numită „O colecție de nisip și pietre ” scrisă în secolul al XIII-lea de maestrul zen japonez Muju (însemnând „Nelocuitor”), precum și din colecții de povestiri ale călugărilor zen luate. din diverse cărți scrise de în China și Japonia în secolele VII-XX.
101 Zen Stories a fost publicat pentru prima dată în 1939 de Ryder & Co. (Londra) și David McKay & Co. (Philadelphia). Cartea a fost tradusă în rusă în 1957 de S. A. Krotkov și ulterior tradusă și publicată în mod repetat.
Colecția „101 de povești Zen” se învecinează strâns cu alte colecții de koanuri Zen, precum „Mumonkan” (chineză „Umenguang” - „Ușă fără ușă” sau „Avanpost fără poartă”) etc.
Un exemplu este prima poveste din această colecție:
1. Ceasca de ceai
Nan'in, un profesor japonez Zen care a trăit în perioada Meiji (1868-1912), a găzduit un profesor universitar care a venit să învețe despre Zen. Nanjing l-a invitat la ceai. I-a turnat oaspetelui o cană în vârf și a continuat să toarne în continuare. Profesorul a urmărit cum s-a revărsat ceașca și, în cele din urmă, nu a mai suportat: „Este debordant. Nu vor mai intra!” „La fel ca această ceașcă”, a spus Nanjing, „ești plin de propriile tale opinii și gânduri. Cum să-ți arăt Zen dacă nu îți golești paharul mai întâi?”