Equites singulares (tradus din latină - călăreți individuali ) - în Roma antică în epoca Principatului , gărzi de corp personal călare ale împăratului sau guvernatorilor provinciali .
Precursorul acestor formațiuni de cavalerie a fost lat. Germani corporis custodes , călăreți germani care l-au păzit pe Iulius Caesar în timpul campaniilor sale galice . Ei au continuat să existe sub Augustus , dar au fost desființați după înfrângerea armatei romane în al 9-lea an. Tot în această perioadă a fost folosit, judecând după inscripțiile de pe pietre funerare, denumirea lat. Caesaris Augusti corporis custodes [1] .
lat. Equites singulares Augusti , format din 1.000 de batavi , s-au format sub Traian sau mai devreme sub Flavius . Tabăra lor era pe dealul Celian . Sub Septimius Severus , numărul lor a fost dublat și o nouă tabără a fost construită lângă cea veche. Rămășițele acestei tabereau fost descoperite în secolul al XX-lea în timpul săpăturilor sub Bazilica Lateran . De-a lungul timpului, numele formațiunii s-a schimbat, reflectând schimbări în adresa către împărat. În secolul al II-lea a fost lat. equites singulares imperatoris nostris , iar în secolul al III-lea sub Commodus - lat. equites singulares domini nostris [2] .
În provincii, guvernanții colectau și echite singulares în scopul protecției personale , precum și armuri de infanterie. pedites singulares . În același timp , soldații nu și-au părăsit formațiunile principale, iar participarea la protecția guvernatorului nu a dus la o creștere a salariului. Numărul singularelor provinciale depindea de mărimea provinciei, iar în cele mari putea ajunge și la 1.000-1.500 de călăreți și 500 de infanterişti [1] .
După ce l-a învins pe Maxențiu în 312, Constantin cel Mare a desființat Garda pretoriană și equites singulares , care i-au oferit cea mai înverșunată rezistență [3] .